„Există ceva care se cheamă minţitul din politeţe. Nu-mi place rochia ta, dar nu vreau să te rănesc sau mi-e incomod s-o fac sau mi se pare lipsit de sens, aşa că voi spune că-mi place.
Toţi practicăm minţitul de felul ăsta. Sau 99 la sută dintre noi. Cei care n-o fac îşi asumă un rol foarte complicat şi care le garantează aproape un statul de marginal.
Dar când minţitul din politeţe duce la constructe aberante e altceva. Când asta are urmări în grupuri de oameni, când creează un fenomen, când dinamizează, într-un sens sau altul, o piaţă, e altceva. Când spui că-ţi place produsul X şi tu ştii bine că e o mizerie şi-l mai recomanzi şi altora, rişti ca, atunci când vei recomanda ceva ce chiar merită atenţia şi vizibilitatea, să nu mai fii băgat în seamă, căci ţi-ai devalorizat singur cotaţia.
Omul fără educaţie în acel domeniu (literar, muzical, modă etc) poate clipoci vesel despre orice şi poate promova orice kitsch. El este lipsit de responsabilitate.
Omul care a beneficiat de o educaţie, formală sau nu, care a mirosit parfumul unei case de nişă, nu mai are voie să se declare extaziat de orice poşircă făcută în cadă. Frumuseţea responsabilizează. Te poate face mai singur, mai incomod, dar e singura cale de a-ţi rămâne fidel ţie şi artelor din care ai gustat. Şi da, e un aspect care se educă şi în care, ca societate, suntem încă analfabeţi. Critici, consumatori şi creatori, deopotrivă.” – Nora Pavel