Recunosc, anuntul de azi al Casei Regale a fost mai mult decat surprinzator. Cine s-ar fi asteptat ca omul promovat intens in ultimii ani sa fie scos din joc? Indiferent care au fost motivele, comunicarea a fost mai mult decat deficitara. Decizia ar fi trebuit pregatita si explicata altfel. Asa, sustinatorii monarhiei s-au trezit cu un baros in cap, iar cei convinsi ca sunt republicani convinsi s-au pornit sa zica vrute si nevrute. Cele mai multe dintre argumentele, explicatiile si scenariile care au au inundat spatiul public au pornit fie de la eterna mistocareala fata de orice, fie de la iluzia ca stiu tot despre mecanismul monarhic, nestiind de fapt prea mare lucru. M-am abtinut sa comentez postarile zeflemitoare sau pseudo-didactice ale celor din lista mea. Acum, am eu niste lucruri de spus:
1. Mihai nu este un rege fara tara. E un rege fara tron. Mare diferenta. Noi suntem o tara fara rege. Mult prea invatata cu mocirla republicana desi avem in spate trei esecuri prezidentiale mai mult sau mai putin lamentabile (fara a socoti perioada comunista) iar a patra tentativa devine si ea tot mai incerta.
2. A fi principe nu e o functie. E un titlu care recunoaste o stare de fapt. Descendenta biologica dintr-un rege, imparat, sultan, etc. In acelasi timp, ii confera posesorului un loc in linia succesiunii. Ideea ca Nicolae nu avea nicio legatura cu succesiunea la tron e o prostie. Evident ca avea. Inca are. Cu titlu sau nu. Este fiul celei de-a doua fiice a regelui. A treia generatie in viata a Casei Regale.
3. Exista voci care spun ca daca tot vrem monarhie ar trebui sa alegem noi cine si cand urca pe tron. Stimabililor, aceea e monarhia electiva si se practica intr-o confederatie de monarhii EREDITARE (Malaezia si Emiratele Arabe Unite), pentru a-i acorda fiecarui stat din confederatie sanse egale ca suveranul sau sa fie si al celorlalte pentru o perioada. Cea mai la indemana analogie este presedintia prin rotatie a UE. Monarhia ereditara ca aceea practicata de romani de la Basarabi si Musatini pana azi la Mihai, se transmite prin descendenta biologica, directa (Ferdinand – Carol II – Mihai – Margareta) sau prin ramuri colaterale (cazul Carol I – Ferdinand).
4. Mult invocata idee ca monarhia reprezinta un sistem anchilozat, invechit, rupt de lume, reactionar, etc e la randul ei subreda. Monarhia este cea mai supla institutie inventata de istorie pana acum. A aparut in toate civilizatiile, a trecut necontenit de la o era la alta, de la o religie la alta, adaptandu-se de mii de ani incoace. Forma constitutional – parlamentara este doar etapa prezenta. Iar rolul stabilizator al monarhiei este mai prezent decat oricand – fie ca vorbim de modelul european (britanic, scandinav, spaniol) sau de cel asiatic (saudit, din emirate, thailandez, etc).
5. Monarhia poate fi, daca ii permitem, cea mai buna legatura cu trecutul, cu mandria nationala, cu revendicarea unui loc stabil in istorie. Spaniolii i-au permis si timp de decenii au avut de castigat. Greselile tarzii ale lui Juan Carlos si scandalul Cristina nu exclud prestigiul si stabilitatea perioadei post franchiste. In Marea Britanie rolul monarhiei e acelasi. Sa le reaminteasca britanicilor cine sunt. De unde isi trag mandria si rolul international. Regina nu are putere in sensul atat de obisnuit noua, dar influenta si prestigiul ei nu sunt ignorate de niciun politician cu cap.
6. Ce mai conteaza ce titluri se dau sau se iau intr-o Casa Regala fara miza puterii? Din nou, orbiti de jocurile marunte, de moment, ale potentatilor post decembristi, ratam esentialul. Puterea nu sta doar in marit de pensii sau trambitat de reforme fara fond. Puterea institutiei monarhice sta in prestigiu si continuitate. A noastra le are pe amandoua. In Franta, Casa de Bourbon exista si astazi, in ciuda Revolutiei din 1789 si a ghilotinarii. Monarhia merge mai departe, in paralel cu Republica. La fel ca la noi. Daca va fi nevoie, fiecare Casa Regala fara tron il poate recupera si va merge mai departe.
Dincolo de toate astea, Nicolae era un plus urias pentru imaginea Casei Regale. Pasiunile si preocuparile lui rezoneaza cu ale celor de varsta lui. Daca Mihai mai spera ca familia lui sa-si reia locul de drept, sansa sunt generatiile tinere. Dar daca exista ceva ce nu sustinea acest plus, el trebuia resetat. De cand a devenit publica decizia regelui, toata lumea vrea sa afle adevarul din spatele ei. E regele dezamagit iremediabil de nepotul sau? Are asta de-a face cu viata strict privata a printului sau cu raporturile de putere din familia regala? Sa ne asteptam la cine stie ce inregistrari sau dezvaluiri? E o decizie finala sau nu? Casa Regala sustine ca decizia nu e nici pedeapsa, nici ireversibila. Vom vedea. – Andrei Negusiu, 10 August 2015