Dimineata la tara – E ger de crapa pietrele. Se vede respiratia lui Mandrut, iar cosurile caselor parca-s hornuri de vapoare cu aburi. Trosneste gheata sub talpi. Dimineata, masina mai mult a alunecat decat sa mearga. Sunetul ghetii trosnind sub cauciucuri ma face sa zambesc. Imi da o senzatie de siguranta, fara sa stiu de unde pleaca. Am mers cu masina plina de copii, cautand marginea drumului, zgrunturoasa, ceva mai aderenta. Mi-a rasarit un soare viu, colorat si prea vesel de dupa dealuri, pana sa ajung in drumul principal. Creste ziua! Vine primavara! Cu coada ochiului am vazut lacul fumegand. Ieseau din el aburi ca dintr-o oala cu apa pusa la fiert. Am mers incet, calm, cu radioul inchis ca sa aud rotile zdrobind gheata, cu ochii mijiti, fara sa dau in jos parasolarul, ca sa ma bucur de lumini, de culori si de umbre. Copiii n-au scos un sunet, inghesuiti pe bancheta din spate, molesiti de caldura si de linistea din masina.
fotografie si text Otilia Ignat