Un şoarec la magazin

Gata cu pantofii cu un numar mai mare!

Port 39 la incaltari. Dar si 40, in fuctie de calapod. Am avut insa o pereche de cizme cu varful ascutit (genul de cizma cowboy) de care m-am indragostit la prima vedere si pe care nu le-am gasit decat in marimea 40,5. Le-am purtat cu doua randuri de sosete 😀 Daca nu indesam la sosete in ele cred ca mi-ar fi fost mai rau decat prietenei mele in povestea de mai jos (photo credit – Simon Roy):

„Înger, îngeraşul meu, de ce, o, de ce nu mă laşi să îmi înspăimânt doar fiul şi căţelul şi o mâna de vecini, în intimitatatea locuinţei mele? Azi m-am simţit total abandonată de tine. Nu puteai să îmi pui vreo piedică cerească înainte să întru în magazin?

E aproape Halloween şi e plin de văduve negre şi schelete asortate. Au început din Septembrie şi eu aşa m-am obişnuit cu toate gîzele astea, nici nu le mai văd. Intru paşnică să îmi iau lapte şi un colţ de pâine şi văd lângă raftul de jos un şoarec care venea spre mine. Mă rog, poate nu venea, dar părea că răsuflă. Că e viu. Toate ca toate, dar când vorbim de şoareci, îmi pierd simţul umorului şi uzul raţiunii. Am abandonat coşuleţul cu pâinea şi laptele şi m-am uitat în grabă să mă agăţ de ceva, un copac, o stâncă, o lustră. Dar în market nu erau decât rafturi pline ochi. În disperare m-am agăţat de al treilea raft şi asta mi-a dat o distanţă de vreo 5 centimetri faţă de şoarece. Şi poate că nu aş fi atras atâta lume, puteam să pretind că nu ajung la raftul cu făinoase, dar vocea mea mi-a luat-o înainte. Am strigat Ajutoooooooor! pe româneşte şi am închis ochii aşteptând sfârşitul, aproape simţindu-l pe şoarec în ghetuţele cu o jumătate de număr mai mari, pentru că îmi plăcuse albastrul şi nu aveau culoare asta în mărimea mea.

Long story short, m-am despărţit cu greu de raft şi am decis că de acum înainte voi lua doar ghete care îmi vin fix, eventual care mă şi strâng puţin.” – Cristina Snyder

Comentati?