Ravas la sticla regasit dupa 37 de ani … pe Facebook

Ca metode de comunicare, lumea zice ca belgienii sunt cu secole in urma. Asa ca poate nu e surprinzator ca i-au trebuit peste 30 de ani lui Olivier Vandevalle sa primeasca un raspuns la mesajul sau pus intr-o sticla. Surprinzator este de unde a primit mesalui: de pe Facebook.

La varsta de 14 ani, in vara anului 1977 la bordul vasului familiei sale intr-o vacanta la pescuit de-a lungul coastei de sud a Angliei, a rupt o pagina dintr-un caiet de exercitii si a scris un mesaj pe care l-a inchis bine intr-o sticla de vin. 33 de ani mai tarziu, belgianul a primit si raspunsul la scrisoarea lui.

Dupa ce a gasit sticla pe mal la Swanage in Dorset, Lorraine Yates – ignorand adresa postala – a luat urma mesagerului direct pe reteaua de socializare Facebook, unde era listata ca si „prietena” cu cel ce scrisese mesajul.

Olivier Vandevalle, 51 de ani, tata a doi copii, locuind astazi in Ostend, a spus ca atunci cand Lorraine l-a contactat prima lui reactie a fost sa spuna „nu, nu e vorba de mine” pentru ca se intamplase cu atatia ani in urma. Apoi insa si-a reamintit:

„Eram 12 pe barca in acea zi si ne indreptam spre Azore. Mi-a venit ideea sa scriu un mesaj si sa-l pun intr-o sticla. E unul din acele lucruri ce-i vin in minte oricarui copil ce creste in apropierea marii, oceanului, macar o data. Mesajul l-am scris nu pentru a primi un raspuns, ci doar a personaliza un pic totusi misterul care insoteste o astfel de actiune. N-ai nicio idee in ce directie se va indrepta mesajul. Si cand ai sters amintirea asta din memorie, apare de nicaieri o englezoaica ce iti spune ca ti-a citit scrisoarea. Cand mi-a trimis mesajul prin e-mail toate amintirile m-au asaltat. Sticla de vin s-a dovedit un recipient foarte sigur pentru mesajul meu. Tatal meu a insistat sa sigilam dopul cu grasime si ceara pentru a fi siguri ca apa marii nu va patrunde in interior. Apoi am inceput sa ma intreb: unde a fost sticla asta toti anii astia? Ce o zacea ingropat sub un val de nisip pana la prima furtuna, n-am sa stiu niciodata”.

In scrisoarea veche de 37 de ani Olivier se prezenta ca fiind „un baiat de 14 ani ce locuieste in Belgia. Nu stiu daca esti un copil, un barbat sau o femeie. Eu ma aflu acum pe o barca de pescuit de 18 metri. Numele ei este Tamaris. In timp ce scriu randurile acestea am trecut pe langa Portland Bill in sudul Angliei. Am plecat la drum in aceasta dimineata”.

Fiii lui Olivier Vandevalle, de 20 si respectiv 24 de ani, au incercat sa-si copieze tatal si au scris si ei un mesaj pe care l-au trimis la drum pe aceeasi cale: sigilat intr-o sticla si aruncat in mare. „Insa au fost suficient de prostuti sa nu-si scrie adresa si in consecinta sansele sa primeasca un raspuns sunt aproape nule” spune tatal lor. „Totusi, viata este plina de minuni, asa ca … nu se stie niciodata”.

Comentati?