Cautand pe Internet un spot vazut pe Facebook am ajuns intr-un loc absolut extraordinar pe care ar trebui sa-l vizitam intr-o buna zi. Astazi insa voi incerca sa il prezint din alta perspectiva.
Exista pe lume un singur loc unde poti sa vizitezi moartea: cimitirul. Eu am descoperit un cimitir ce poate fi vizitat dintr-un motiv mai putin deprimant decat in mod normal (si nu vorbesc aici despre Cimitirul Vesel de la Sapanta).
Intr-un orasel lasat in parasire langa Uyuni, Bolivia exista un nod de cale ferata si o statie, ce au fost abandonate. Zona a fost transformata intr-un loc unde locomotive cu abur din UK si SUA fac cea din urma oprire.
Orasul avea planuri de extindere la inceputul anilor 1800 construind intai o statie, iar apoi un nod feroviar in care sa se intalneasca linii venind din La Paz, Calama, Potosi si Villazon, Unyuni. Timpul a trecut iar zona neglijata a devenit un loc unde au fost abandonate locomotive si alte piese uriase de metal. Mai mult de 200 de ani mai tarziu, destinatia a aparut in itinerarele calatorilor, iubitori de curiozitati.
Uyuni este un mic orasel in desert cu o populatie estimata la 10.000 de suflete. Este cunoscut drept cel mai mare platou de sare din lume – Salar De Uyuni. Vizitatorii ce sunt adesea atrasi in zona de lacurile sarate ajung sa vada si trenurile macinate de rugina si raman fascinati. Inexorabil razele de soare au acoperit trenurile cu un strat de culoarea mahonului, oferind un fundal perfect pentru scrierea mesajelor.
Straini vin din toate colturile pamantului sa-si arate respectul, lasand un mesaj ori doua pe peretii lor, asa cum lasi o floare pe un cosciug. Doar pentru ca sunt trenuri nu inseamna ca obiceiurile unui cimitir nornal nu se aplica aici.
