Un amic, medic specialist, spunea ca pacientii suferinzi de Alzheimer isi pierd mai intai amintirile frumoase. Cele urate sunt ultimele ce se duc. Stiinta nu poate explica asta dar inima o poate face chiar foarte bine: vremurile bune, indiferent cat de bune, nu ne formeaza la fel de bine si de complet ca atunci cand ne e greu. Chiar si dupa ce toate amintirile frumoase dispar din mintea unui bolnav de Alzheimer, inima (emotiile lui) incearca sa-l modeleze in ceva mai mult.
