Efectuate pe platourile inalte din Peru-ul central si de sud, dansul foarfecelor este un eveniment traditional care testeaza rezistenta fizica si spirituala a participantilor.
Vesticii, de obicei, privesc „La Danza de las Tijeras” ca un test fizic in care doi oameni trebuie sa faca dovada dexteritatii si a rezistentei la durere, dar pentru oamenii din Anzi, acest dans este un ritual sacru. Dansatorii, numiti danzaq, efectueaza salturi si cascadorii dificile, numite atipanakuy, insotite de muzica unei viori, o harpa si de sunetul foarfecelor ce le tin fiecare in mainile lor. Atat de multe cuvinte, si nimic despre joaca cu foarfeca, nu?
Originea danzaq-ului si a dansului foarfecelor este invaluita in mister, dar unii antropologi cred ca a aparut in 1524, in timpul rebeliunii impotriva dominatiei coloniale spaniole. Potrivit vechilor cronici spaniole, Huancas (zeitati pre-hispanice) posedau trupurile barbatilor indigeni tineri, permitandu-le sa efectueze un dans imposibil de privit reprezentand intoarcerea vechilor zei pentru a-l invinge pe Dumnezeul crestin al spaniolilor. Dupa cum stim cu totii, asta nu s-a intamplat, dar traditia dansului foarfece a fost pastrata vie de poporul andin.
Este aproape imposibil ca cineva sa creada ca poate realiza acest tip de miscari acrobatice, in timp ce manipuleaza o pereche de foarfece facute din doua foi individuale de metal, de 25 cm fiecare, insa danzaq este mult mai mult. Pentru a demonstra superioritatea spirituala, ei trec printr-o serie de provocari care includ inteparea cu obiecte ascutite a corpurilor lor, mancatul de sticla sau mersul prin foc. Dansul este, uneori, efectuat continuu ore in sir pana cand unul dintre concurenti isi dovedeste superioritatea.
Cele mai bune dansuri foarfece le puteti vedea in Ayacucho, Apurimac, Arequipa, Huancavelica si Lima. (sursa)