Stiati ca Empire State Building a fost construita in urma unei “curse” a Chrysler si General Motors ce au hotarat sa vada daca sunt in stare sa construiasca cea mai inalta cladire din lume de la acea vreme? Sau ca atunci cand proiectul Sydney Opera House a fost selectat, technologia de construire nu exista inca? Iata cateva detalii despre primele 5 cele mai emblematice cladiri ale lumii:
Empire State Building
Cladirea Chrysler situata in centrul Manhattan-ului, Empire State Building, este cea mai cunoscuta marca a New York-ului, si s-a nascut ca rezultat al unei ambitii a Presedintilor celor doua mari companii auto. Walter Chrysler, cum probabil v-ati dat seama, a ridicat Chrysler Building ca propriul sau avatar. John Jakob Raskob, fondatorul General Motors, a optat sa i se alature si sa-si uneasca fortele cu proprietarii DuPont Chemicals nu doar pentru a ridica cea mai inalta cladire, ci si pentru a o construi cat de repede omeneste posibil. Au pus prima lopata in Martie 1930 si, folosind forta a 3.000 de muncitori, au fost in stare sa aiba gata cladirea intr-un an si doua luni mai tarziu.
Casa Alba
George Washington, primul presedinte american a muncit cot la cot cu proiectantul Pierre L’Enfant asupra designului Washington-ului si a fost membru al comitetului ce a ales castigatorul concursului din 1792 „Proiecteaza Casa Noului Tau Lider”. Arhitectul James Hoban, a castigat concursul, precum si $500 pentru „deranjul” sau) – dar in ciuda tuturor acestor amanunte, omul n-a apucat sa se bucure vreodata de fructele muncii sale. Casa Alba nu a fost gata pana in 1800, exact la “timp” ca Washington sa “coboare de pe tron” si nou alesul Presedinte John Adams sa fie cel ce se muta. Total nedrept.
Insa oricum, a locui la Casa Alba, nu a fost intotdeauna un exercitiu al luxului. Cand Adams-ii s-au mutat, nu exista piscina, pista de bowling, si sala de proiectie de care dispune astazi conacul. De fapt nu exista nici apa curenta. Servitorii trebuiau sa care apa pentru presedinte de la o cismea aflata cinci strazi mai departe. Mai rau, cladirea s-a aflat intr-o constructie continua, astfel ca peluza si intreaga gradina a fost multa vreme doar mizerie si noroi. Lampile nu erau inca agatate, fortand familia Adams sa foloseasca lumanari; si multe din detaliile interioare nu erau inca montate in casa, cele mai importante fiind scarile!
Pentru o vreme Adams-ii si musafirii lor au trebuit sa urce la etaj folosind trepte temporare de lemn si platforme. Lucrurile au mers un pic mai bine peste ani, dar atunci cand reparatiile casei tale si cresterea bugetului sunt asigurate de catre Congres, este aproape o surpriza ca e gata sa se faca bucati. Pana in momentul cand Truman a trebuit sa se instaleze la sfarsitul lui 1940, lucrurile mergeau atat de rau incat unii politicieni au sugerat daramarea cladirii si reinceperea constructiei de la zero. De fapt, conform legendei, presedintele a decis ca domiciliul sau, Casa Alba, avea nevoie de renovari majore cand a descoperit ca i se scufunda in pardoseala cada. Intre 1948 si 1952, Casa Alba a intrat in reparatii majore. Rezultatul? Presedintele Truman si familia sa si-au petrecut cea mai mare parte a mandatului sau locuind … peste drum.
Sydney Opera House
Cand arhitectul Jorn Utzon a castigat concursul de design al unei noi cladiri pentru opera din Sydney, Australia, in 1957, nu exista tehnologia capabila sa aduca acest plan la viata. Peste 300 de proiecte de design au fost depuse, facand cu atat mai grea alegerea castigatorului de catre oficialitatile din New South Wales; si au ales tocmai proiectul care literalmente nu se putea construi. In vremurile de azi poate parea ca era doar o scuza ieftina, insa de fapt guvernul Australian a ales sa progreseze, si i-a spus lui Utzon ca daca vrea sa-si vada desenul de pe planseta devenit realitate, sa gaseasca un mod de a rezolva problema acoperisurilor cladirii.
Doar rezolvarea acestei probleme i-a luat lui Utzon si echipei sale de ingineri peste patru ani. Dar necazurile cladirii nu se terminasera. Având în vedere că performantele constructorilor s-au ridicat la nivel de miracol al ingineriei, costurile legate de construcţia au luat-o curand razna. După ce Utzon si-a dat seama cum să faca sa culiseze acoperişul, o mare parte a cladirii – deja finalizate – a trebuit sa fie reconstruita pentru a putea sprijini plafonul. În 1966, guvernul din New South Wales discutand pe seama costurilor proiectului, dandu-si seama ca va trebui sa renunte decat sa mearga pe continuarea constructiei (din cauza costurilor uriase) a hotarat sa lase aceasta sarcina in seama poporului; sa-i lase pe ei s-o construiasca, si nu prin suplimentari de taxe ci cu ajutorul loteriei. Opera House Lottery a colectat echivalentul a peste $ 101 milioane dolari dintr-o serie de 496 de concursuri individuale – fiind foarte aproape de a amortiza întregul cost clădirea al clădirii.
Din pacate, relatiile s-au dovedit a fi mai greu de reparat decat registrele de contabilitate. Parteneriatul d-intre Jørn Utzon si guvernul New South Wales a devenit tot mai încordat în ultimii ani, iar in 1966, cand politicienii l-au amenintat cu cererea de garantii, Utzon a considerat-o cacealma – si a renuntat la propria construcţie. Sarcina indeplinirii sarcinii sale – ce le-a luat alti sapte ani – a cazut pe umerii a unor diferiti arhitecti.
Eiffel Tower
Credeti sau nu, Turnul Eiffel trebuia original sa fie in Barcelona. Dar considerand ca turnul va arata exact ca un spin in ochi, orasul a respins planurile lui Gustave Eiffel, iar el a fost fortat sa se reorienteze in alta parte. Din fericire, Eiffel a gasit un camin pentru ideea sa in Paris, unde Turnul putea servi drept arcada pentru Expozitia Internationala din 1889. In mod surprinzator, Turnul nu le-a placut nici parizienilor. Criticii au minimalizat imediat enormitatea structurii de otel, insa cea mai dura remarca a unuia din cei mai critici opozanti l-a numit „asparagusul de metal.”
Adevarul fusese spus. Turnul Eiffel nu trebuia sa stea prea mult in picioare. De fapt a fost scos la vanzare si l-a salvat doar faptul ca s-a dovedit util armatei franceze. (Au descoperit ca inaltimea sa de 984 de picioare putea folosi extrem de simplu drept turn de comunicatii.) Din fericire structura lui Gustave Eiffel, teribila, oribila, deloc folositoare, foarte rea, a reusit sa reziste. In 2002 a primit vizitatorul nr. 200 de milioane si a devenit unul din cele mai recunoscute obiecte construite de mana omului din lume.
Taj Mahal
Legenda spune ca odata ce constructia Taj Mahal-ului a fost incheiata in 1648, imparatul si-a orbit (la propriu) arhitectul. Aparent imparatul Shah Jahan a vrut sa se asigure ca proiectantul nu va mai putea crea vreodata o structura la fel de frumoasa precum mormantul destinat iubitei sale sotii. Si doar pentru a fi si mai sigur, Shah Jahan I-a taiat mai apoi arhitectului si mainile.
