Singurul lucru care conteaza

de Lucian Avramescu

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas …
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii –
San Piedro, Domul din Milano…

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti decat in apele ochilor ei

fara femeie limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai, iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile fericiri universale,
cecul iluziilor este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor – pentru a nu va plictisi –
femeia cu pielea ei care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza domnilor.