Nicu Alifantis. Il stiti, graseiaza usor, canta minunat: (…) „ce bine ca esti, ce mirare ca sunt …”, … „te uita cum ninge …”, „a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine … sau mai bine cu umbra ta” … piese multe si bune, minunate, autor al coloanei sonore a multor spectacole – muzica de teatru de prin 1972 … (foto: revista tango)
Este intrebat intr-o emisiune la tv daca are studii muzicale. Raspunsul lui este absolut dezarmant: Sa stiti ca mi-am dorit sa fac si eu Conservatorul, dar n-a fost sa fie. Am incercat de doua ori, dupa care am renuntat. Reporterul intreaba: Dar ce s-a intamplat? De doua ori si totusi nu ati facut Conservatorul?! … Pai am primit de fiecare data nota 1(unu)pentru ca nu am ureche muzicala !!!
Sa nu dai statul in judecata, cu Conservatorul lor cu tot, pentru o astfel de tampenie? Prostia se plateste si prostii aia care erau in comisia de admitere (ei sau statul ce i-a pus pe scaunele alea) trebuiau sa plateasca, zau asa!
Concluzia (pentru ca am si asa ceva): diplomele astea de pe toate drumurile (ca toti termina facultatea azi, dar nu-s in stare nici sa scrie!) sunt simple hartii, nici macar la toaleta folositoare, daca nu ai ceea ce il face special pe Alifantis: TALENT!
Serios! Nici secretara nu poti sa te faci daca nu esti OBLIGATORIU absolvent de facultate, facand diploma asta sa fie o simpla si inutila bucata de hartie! Copaci taiati absolut degeaba!
Copaci ratați – de Lucian Valeriu
Copacu-i o vioară nesupusă;
E cântecul ascuns în scoarța sa;
E steaua răsărită și apusă,
E soarta unui zeu, de-alt zeu impusă:
Dar, consumat în timp, altundeva.
Noi nu plantăm nimic. Suntem plantați
Greșit, cu rădăcina la vedere,
De frunze și de muguri separați,
De cuib, de floare și de rod frustrați.
Sperând, din înviere-n înviere,
că fi-vom mântuiți. Suntem pământ
Și viermi suntem, cărbune și noroi;
Risipă între casă și mormânt,
Nereușita Primului Cuvânt:
Copaci ratați – ai nimănui eroi.
(Versuri de aici: http://timebombstories.blogspot.com/2011/03/copaci-ratati.html)