Nu-s multe de spus, nu pentru ca n-as avea ce spune ci pentru ca a spus-o el intr-un interviu pe care-l gasiti AICI, si o spun absolut minunat fotografiile lui. Se numeste Teo Paraschiveanu si iubeste muntele si fotografia:
„Iubesc muntele de cand eram mic … Visam sa plec cu rucsacul in spinare asa cum vazusem eu niste oameni cand am fost cu tata la munte … Dar vroiam sa plec singur … sau cu prietenii. Pe la 17 ani am plecat pentru prima oara singur. Nu ma invarteam intr-un cerc de prieteni care sa aiba drag de munte si cu atat mai putin sa stie ce inseamna muntele sau echipamentul. A mai trecut putin si pe la 18 ani am intalnit pe munte un prieten despre care nu stiam ca era la un club montan si m-a invitat si pe mine pe la ei pe la club. A doua sau a treia oara cand m-am dus a avut loc o proiectie de diapozitive si … bang! M-a lovit! Mi-a placut enorm! Stiam ca vreau si eu sa fac poze frumoase pentru ca deja vazusem locuri splendide pe unde fusesem”.
almost there
calea fericirii
creasta zaganu
desculti
doar ei doi
doi cate doi
ei doi
happy
high kiss
in spatele fiecarui barbat puternic …
la adapost
mergem mai departe
pas in doi
pe drumul vietii
reaching for the stars
trecutul pragului
urmeaza-ti visul
zbor in doi
o piatra
- Edit
Minunata intilnire, ai avut dreptate..
Uite, mi-a placut mult si ce a zis aici:
„Odata destul de demult, prin 1993 mergeam cu bicicleta de munte pe o poteca superba prin padure. Eram singur atunci pentru ca la vremea aia nu prea era lume cu biciclete de munte… Dar mi-a venit sa chiui de placere si am facut-o! Pe loc insa, mi-am dat seama ca ar fi fost extraordinar sa mai fi fost cu cineva si sa fi impartit bucuria momentului, sa ne fi minunat impreuna de ceea ce traiam… E o placere deosebita sa imparti bucuria cu cineva!”
Sa ne impartim bucuriile, marunte, imense- cum or fi, dar impartasite sa fie, sa ne mingiie si mai bine sufletzelele-ostenite..
🙂
o piatra
- Edit
tu faci asta atit de des…
Multumiri…
Lucia Reich
- Edit
🙂 cu toata placerea. imi face bine si mie sa arat frumusetile pe care le descopar. ar fi pacat sa ramana stiute doar de cativa … cat despre teo, ca si in cazul lui carol, sunt ei oameni minunati … cum sa nu iasa din mainile lor lucruri deosebite? 🙂
o piatra
- Edit
Minuni de oameni, da….