A invata sa spui Multumesc

Cand spun Tailanda, unul dintre primele ganduri despre ea este „E doar un altfel de Vietnam”! Stiu, e ciudat, mai ales ca nici macar nu am fost in Vietnam, si aproape tot ce am invatat vreodata despre Vietnam (in afara de cate ceva pe la geografie) provine din unul din filmele mele preferate – Good Morning Vietnam, in care joaca Robin Williams – film care, de fapt, a fost filmat in Tailanda. Avem aproape de toate aici: pestele picant mancat de Robin, vremea atat de fierbinte ca „little guys with their orange robes burst into flames” si cel mai ingrozitor trafic vazut vreodata. (foto:t-iulian.com)

Experienta vizitarii Tailandei este atat de diferita de experienta vacantelor in Europa si chiar aceea a vizitarii altor tari mai putin dezvoltate (sau cum li se spune?! in curs de dezvoltare) … Nici nu stiu de unde sa incep. In primul rand, sunt foarte putini oameni in Tailanda care vorbesc limba engleza. Poate ca nu vi se pare atat de important, dar daca luati in considerare in primul rand ca nu sunt prea multi cei care vorbesc tailandeza, apoi faptul ca thai ca limba scrisa nu utilizeaza caractere latine, ceea ce face fiecare semn si cuvant scris imposibil de citit pentru noi, europenii, (de fapt pentru toti vesticii), mai apoi faptul ca desi (uneori) ortografia fonetica a numelor arterelor rutiere sau a unelor locatii de interes turistic sunt disponibile, pronuntia este supusa interpretarii atat de ghiduri cat si de vorbitorii nativi de thai.

Ca urmare, a gasi destinatia dorita cere de doua ori mai mult timp decat atunci cand calatorim in Europa (unde mai toata lumea in zonele urbane vorbeste engleza). Este complicat sa gasesti pe cineva care sa te ghideze pe o harta – nu sunt sigura nici macar de faptul ca unii dintre ei ar fi vazut vreo harta ori ca ei macar stiu locatia. Desigur, sunt unii vorbitori de limba engleza, care lucreaza in hoteluri, dar in cea mai mare parte este imposibil sa obtii indicatii sau sfaturi de la cineva.

Nu sunt critica, ci doar inteleg cat este de ridicol sa vizitezi o tara atunci cand nu vorbesti un cuvant din limba tarii respective. Dar asta face totusi totul mult mai distractiv.

Am invatat ca cel important (si o dovada de minim respect pentru oamenii si tara ce te gazduiesc temporar) este sa inveti macar un cuvant; in cazul de fata Kuhn khawp care inseamna „Multumesc”. Pentru ca este singurul lucru pe care-l stiu a spune, o fac tot timpul. Iar cand spun multumesc, de obicei, tailandezii chicotesc (pronuntia mea gresita combinata cu incantarea de a face acest efort produce mult umor), care imi da un stimulent suplimentar sa-l folosesc si mai des.

Cand te urci in minusculele taxiuri motorizate (tuk-tuk), cand primesti carne de porc prajita de la vanzatorii ambulanti, cand tinerii tailandezii incearca sa spuna intr-o engleza aproximativa „Tu destul de frumos” sau cand cumpar un bilet pentru a vizita un Buddha gigant din aur, spun cu emotie Kuhn khawp. O tanara thailandeza a incercat sa ma invete sa spun „imi pare rau”, cu putin timp inainte de plecare, insa este un cuvant pe care nu am reusit sa-l stapanesc. Inca. Este urmatorul pe lista mea.

Comentati?