Anterior alegerilor prezidentiale din 2000, schema culorilor nu era universal recunoscuta ca reprezentand partidele politice din SUA. Schema culorilor de baza a devenit raspandita odata cu aparitia televiziunii color in anii ’60 si aproape omniprezentelor ziare cu reclamele lor. O schema de trei color – rosu, alb si albastru, culorile drapelului American – facea sens, iar a treia culoare, albul, folositoare pentru ca putea arata statele indecise in sondaje. Inca demult, cea mai comuna – desi din nou, neuniversala – schema a culorilor propunea sa foloseasca rosu pentru democrati si albastru pentru republicani.
Aceasta a fost faimoasa schema de culori folosita de NBC in 1984 care arata victoria rasunatoare cu 49 de state a lui Reagan numita si “marea albastra”, a fost deasemenea folosita de mai toate publicatiile de stiri. In timpul acestei perioade CBS a folosit schema inversa (albastru pentru democrati, rosu pentru republicani), iar ABC a fost si mai putin decat consistenta decat fratii sai de retea mai batrani; in cel putin doua campanii prezidentiale, in acea perioada inainte de aparitia retelelor de cablu, ABC a folosit galben pentru un partid mare si albastru pentru celalalt. Pana la sfarsitul lui 1996, inca nu era o asociere universala intre o culoare si un partid. Dar in 2000, pentru prima data, toate mediile au folosit aceeasi culoare pentru fiecare partid: rosu pentru republicani, albastru pentru democrati. Partial ca rezultat al acestui cod universal al culorilor, termenii de statele rosii si statele albastre au intrat in limbajul popular in saptamanile de dupa alegerile prezidentiale. In plus, discutiile purtate dupa ziua alegerilor, contestarea numararii voturilor si toate agitatia acelor alegeri, au pastrat in prim plan, in ochii publicului, hartile colorate pentru mai mult timp decat de obicei, astfel ca rosul si albastrul s-au fixat in media si mintile oamenilor.
Jurnalistii au inceput sa se refere la “statele albastre” si “statele rosii” chiar inainte de stabilirea datei alegerilor din 2000. Dupa ce au aparut rezultatele finale, au ramas fideli schemei de culori, in ciuda faptului ca nicio decizie in favoarea unei culori sau a alteia nu au fost luate de catre partide.
Alegerea culorilor este intuitiva, cum spun si observatorii internationali, astfel ca rosul este al partidelor ce reprezinta comunismul, munca si/sau interesele liberale, ceea ce in Statele Unite ar fi mai aproape corelat cu Partidul Democrat. Similar, albastrul este folosit in aceste tari sa reprezinte conservatorii, ceea ce in cazul SUA este o culoare mai potrivita republicanilor.