Un Ex nu este niciodata doar … un Ex

De cateva nopti ma trezesc la 4.40 aproape cu regularitate.

Imi sorb lenesa cafeaua, imi aprind o tigare, ma uit la stiri si astept cocotata pe scaunul de la bar sa treaca timpul ca sa plec la serviciu. A devenit un ritual matinal spalatul, facutul patului, bautul cafelei, imbracatul si machiatul lejer.

Inainte sa ies din casa imi spun rugaciunea. Desi aparent sunt egoista, ma rog pentru cunoscutii mei ca si pentru mine.

Deschid usa si ma furisez din propria-mi casa tiptil, tiptil ca sa nu trezesc o scara intreaga. Ma urc in masina si pornesc la 6.30 spre job. Stefan cel Mare este vesnic plin de pericole. In parapetul statiei de tramvai de la IGPR este un BMW. Politie, Salvare. Acolo am locuit cu el si vad accidentul ca si sfarsitul nostru. Oboseala la volan, neatentie la detalii. Trec usor, atenta la trafic si nu la mai mult. Ma inchin si merg mai departe.

Ajung la birou. Deschid laptopul. Introduc milioane de parole si fug la bucatarie sa imi fac o a doua cafea cu mult lapte. Ies in fata firmei si fumez. Cativa caini ma saluta, ii mangai si vorbesc cu ei. Unul vrea mai mult decat toti atentie suplimentara. Il apostrofez si trag din tigara. De ceva tot trebuie sa mor si eu.

Ma intorc la birou, imi citesc corespondenta sosita peste noapte, raspund la ugente si imi revizuiesc agenda pe ziua de astazi, apoi ii trimit ex-ului un e-mail cu rafale de intrebari. Imi pasa. Bun sau rau, il stiu de atatia ani. Imi raspunde. Pun mana pe telefon si-l sun. La inceput vorbim despre job, chestii. Apoi imi spune scurt “da, am pe cineva … e plecata… cind vine o sa incepem ceva”. Tac si ascult. Nu sunt deloc surprinsa si nu simt durere sau gelozia. M-am resemnat de mult. Duce discutia spre noi. Imi spune ca si eu ii lipsesc nu doar el mie. Imi aminteste despre lucurile marunte facute impreuna, dar care ne-au facut placere. Il ascult si nu-l pot opri. “Trebuie sa mergi inainte” atat pot sa-i spun. Inchidem discutia.

La scurt timp revine. Simte nevoia cumva sa se justifice sau sa spuna mai mult? Il ascult si-i repet obsesiv “trebuie sa mergi inainte”. Nu simt aproape nimic. “Nu trebuie sa iti faci griji de mine!”. Este cumva nostalgic? Mentioneaza legatura dintre noi ca fiind puternica. Recunosc, este dincolo de cuvinte. Simtim cand unuia dintre noi ceva i se intampla, chiar si la 2 continente distanta unul de celalat. Imi spune ca trece fiecare femeie prin sita observand-o si comparand-o cu mine. Ii explic ca de fapt o trece prin sita experientelor traite si ca eu nu sunt un etalon.

As face orice sa fie fericit. As face orice sa imi ramana prieten. Nu am nimic in plus de oferit? Prea multe bariere puse de el, prea multa sensibilitate adusa de mine. Sunt de luni bune baricadata in mine.

Imi amintesc obsesiv cind, stand in pat sau pe canapea imbratisati, ii repetam “sa nu ma parasesti niciodata”. Imi amintesc la fel de obsesiv ce imi spunea el “vei ramane iubirea mea si, ca si bunicul meu, cand va fi sa mor am sa-i spun celei ce va fi sa ma insosteasca, ca nu ea e sotia mea, ci tu”.

Ce lagaturi stranii ne leaga si ce pacate nestiute ne separa?

3 comentarii pe “Un Ex nu este niciodata doar … un Ex

  1. Ce a fost…a fost. Si poate ne pare rau sau poate nu, dar nu putem uita niciodata.
    Cu bune, cu rele, persoana iubita ramane intotdeaua in inima noastra. Vrem sa trecem mai departe…ne impunem asta…credem ca am trecut, dar cand vine seara, inainte sa adormim ne gandim la ce am facut peste zi si la acea persoana…inevitabil! Pentru ca inca o iubim!
    Felicitari pt articol!

Comentati?