Povesti cu fluturi – ep.2

Va scriam ieri, in primul episod al acestei serii ce mi-o doresc mai lunga decat doua episoade, ca iubesc FB-ul pentru prietenii regasiti, dar si pentru cei castigati, pentru agitatia de pe el si pentru provocarile de tot felul ce apar: un articol de pe cine stie unde si polemica ce se naste pe seama lui, un spot nou gasit pe Youtube sau povesti. Povesti cu fluturi – o provocare precum cea a unei prietene:

“Am gasit intr-un colt al calculatorului 🙂 un inceput de poveste, niste randuri dragi scrise demult … Era povestea unui fluture frumos, luptator, optimist ce a razbit in viata de unul singur … dedic randurile de mai jos celor care au razbit in viata … poate va avea cineva curaj sa continue povestea lui … intr-un mod … la fel de simplu si de copilaresc precum e si inceputul”

Aceasta a fost provocarea Cameliei. Deocamdata nu am decat doua incercari. Ieri a fost povestea Gabrielei, astazi este randul lui Viorel. Provocarea este adresata tuturor. Va astept! Lectura placuta!

“A fost odata un fluture.
Un fluture mai deosebit de toti ceilalti prin forta si rezistenta pe care le emana. Trecut prin viata, prin multe si grele, isi lua puterea din sine, caci invatase a fi impacat cu sufletul sau.

Cu aripi mari, frumos colorate, ce luceau mereu in lumina soarelui. Poate ca si momentul in care si-a facut aparitia, undeva in miez de vara a contribuit la formarea caracterului solar, optimist, cucernic. Nici picaturile grele de ploaie, nici vanturile reci sau caldura dogoratoare nu au reusit sa il tina in loc. Era uimitor cum reusea sa-si cladeasca singur drumul, sa-si deschida singur calea prin lumea istovitoare, sa-si planifice fiecare zbor.

O viata plina de calcule, de zboruri, de lucruri tinute sub control mereu. O viata plina de flori ce l-au incantat mereu, din care isi facea mereu pat in zilele prea istovitoare. Ar fi cuprins intr-o clipita o intreaga lume de flori, cu o singura privire, rece.
Si totusi, intr-o zi” …

fotografiile ii apartin lui Cosmin Danila

– povestea apartine lui Viorel Blenke

Si totusi, intr-o zi … singuraticul fluture s-a oprit si s-a uitat in jur. Viata era frumoasa, zilele ii zambeau, prietenii il inconjurau. Putea sa ia o pauza din frematatoarele lui cautari, din calatoriile lui in jurul lumii si sa se bucure de minunile ce il inconjurau.

Cred ca fiecare om poate fi asemanat cu un fluture. Mai colorat sau cu … aripile transparente, cuminte asezat printre petalele florilor sau cuceritor, strabatand lumea curajos. Reprezentam frumusetea fiintei umane si totodata efemeritatea ei…