… sau se bate pentru ideile sale?
Egalitate sau “pleaca din viata mea” – poveste venita la redactie
De-a lungul anilor traiti alaturi de diversi oameni am inteles ca majoritatea femeilor au tendinta de a supraaprecia barbatii si ca, majoritatea barbatilor au tendinta de a le subaprecia pe femei. O greseala fatala pentru multe cupluri, relatii umane, in opinia mea. Prejudecata ca femeia este sexul slab nu a fost niciodata atitudinea mea si asta m-a dus la “insuccesul” unei familii de durata.
Ego-ul fostului meu sot nu a avut nicicum indoieli: “propria parere este singura justa”. “Propria lupta este intotdeauna cea dreapta. Numai propria viziune asupra lumii este cu adevarat corecta.” Cam asta a fost 5 ani atitudinea sa mai ales in relatia cu mine.
“Viata ii pedepseste pe cei care ajung prea tarziu” – asta am citit undeva in 2009.
Am invatat de la viata ca e bine sa treci la actiune cu certitudinea ca esti bine pregatita, ca ai analizat corect toate consecintele si ca detii informatia corecta. Asta m-a tinut atatia ani alaturi de el si asta m-a facut sa-i acord candva o a doua sansa. Nu regret, chiar daca s-a ajuns la un nou final. Cele trei etape in relatia noastra, nu au fost deloc distructive. Eu ma declar pe deplin satisfacuta pentru ca am invatat enorm din greselile noastre, pentru ca am avut sansa sa cunosc mai bine un om, pentru ca esecurile sunt puntea spre evolutie, pe cand succesul doar o forma de intarire a ego-ului.
Cat timp am dorit sa pun eu punct relatiei, nu i-a convenit. Firesc. A facut orice ca sa ma readuca in viata lui. Ganditi-va ca de regula cine ajunge primul la tribunal are si castig de cauza sau altfel spus barbatii cresc cu ideea de concurenta de asta nu a suportat ideea de a fi el cel “abandonat”, respins. Un prieten numea asta “forta primara”. Cand a gustat din succesul la noi si noi femei, “m-a abandonat” ca sa se asigure ca “imi da el mie papucii”. Amuzant! Eu nu tin scorul. Eu tin doar la rezultatul final.
Cunosc multi barbati care sunt “in urma mea”. Iar asta le distruge ego-ul. Pur si simplu nu pot tine pasul cu inteligenta mea intelectuala si emotionala. Multe femei isi cultiva ideea de “slugi ale unei casnicii fericite”. Unii o numesc din proasta stiinta “diplomatie conjugala”, dar realitatea este ca se tem sa traiasca pe picioarele lor, se tem sa spuna “nu” sau sa fie libere chiar si casatorite. Eu am refuzat sa satisfac cerintele de “nevasta” asa cum sunt ele intelese de parintii, bunicii, strabunicii nostri. Lumea a evoluat. Egalitate sau “ramai in urma mea” acesta este un alt principiu dupa care se pare instinctual m-am ghidat. Si nu regret.
Imi spunea acum cateva saptamani ca si-a gasit o femeie mai “simpla, deloc sofisticata si mai putin intelienta”. Firesc, doar asta poate controla, doar asta poate avea. Sa nu se mire atunci de ceea ce va urma! Fundamental este un barbat stralucitor intelectual, dar irational sentimental. Tipa dupa libertate, dar nu realizeaza ca tocmai si-a pierdut-o atunci cind a ales sa incerce noi si noi relatii cautand fericirea nenaturala. Eu pot fi fericita in orice situatie. Si daca ploua, si daca e frig si daca e cald si daca ninge, si daca e furtuna. La fel de bine pot fi nefericita si daca Fat-Frumos imi ofera pe tava inima si banii lui. Sigur, gradul de fericire difera, dar sunt fericita asa cum sunt. Poate tocmai de asta eu am fost multumita si cat am locuit impreuna, si cand am locuit separat si cand ne-am “despartit”. Pur si simplu, am gustat fiecare picatura din acesta relatie. Si nu regret!
Impulsul masculin de a ajuta o relatie sa mearga este mult mai anemic.
M-a “amuzat” 5 ani sa vad cum isi cosmetizeaza defectele asa cum eu imi machez imperfectiunea fetei. Tot timpul in discutii aducea in prim plan ce nefericit este el pentru ca eu am atatea defecte pe care nu si le recunostea la el catusi de putin. Prefera sa fie primul care ataca ca sa fie sigur ca s-a facut auzit si a “invins”. Cand e vorba despre greseli, noi suntem singurii fara vina. Cam acesta este principiul sau “de valoare”. Daca este sa-l intrebati ce defecte are si ce a gresit nu este in stare sa isi recunoasca 5 greseli majore in ceea ce ma priveste. Ceea ce este grav cu adevarat, este ca le neaga sau nu le constientizeaza.
Am constatat ca oamenii se cearta pe subiectul declansator 5 minute si alte 1h, 1 zi, 1 saptamana, 1 luna, 1 viata pentru trecut. Aceea sunt oamenii ancorati in trecut atat de mult incat nu stiu sa fructifice nimic. Eu am reusit sa dau un viitor trecutului! Asta ma bucura!
Se spune ca barbatii sunt independenti si au tarie de caracter. Ei bine, dragii mei, femeile sunt la fel. Atata timp insa cat subconstientul partenerilor nostri refuza sa vada asta, nu avem ce cauta langa ei.
Am trait ultimii nostri ani in apartamente diferite. Am constatat ca barbatii care traiesc singuri au mai multe ciudatenii psihice decat noi. Am cativa colegi aflati in aceasi postura. Ei cred ca daca locuiesc singuri “sunt liberi” dar ajung sa sfarseasca sa plateasca un tribut scump si la final sa descopere ca sunt sclavii unor idei gresite despre libertate, sclavii cautatori de aur in locuri din care altii deja au scos tot ce se putea scoate. Ca orice cautator de aur fara resurse, la primul zambet, la prima venita explodeaza crezand ca l-au prins pe dracu de coada.
Femeile suporta mai bine stresul, au simturile mai ascutite, au o atentie distributiva excelenta si sunt perseverente … nu incapatanate ca barbatii. Femeile sunt mai flexibile, au o putere de judecata intuitiva de invidiat.
Suntem echitabile, colaboram mai bine in echipa decat barbatii si asta se vede si in relatia conjugala. La birou este o scena, iar ei stiu sa acapereze o pozitie, pe principiul cuceresc teritoriu apoi ma gandesc ce naiba fac cu el, pe cand femeile intai se intreaba ce sa faca cu el si abia apoi cuceresc. Asta ne atribuie inca o calitate: Femeile stiu sa faca planuri pe termen scurt, mediu si lung chiar daca se spune despre barbati ca ei sunt mintea si noi sufletul. Sa nu uitam ca una fara alta nu functioneaza. El isi neaga inima si isi incurajeaza “ratiunea” sa-l conduca, dar ceea ce refuza sa vada este ca ceea ce-l conduce acum, azi, real este doar ceva din pantaloni altfel nu si-ar pierde libertatea crezand ca tocmai si-a castigat dreptul de a avea multi-relatii.
“Cel mai inteligent cedeaza. Un trist adevar pe care se intemeiaza dominatia mondiala a prostiei” – Mari von Ebner-Eschenbach