Un creier vechi fosilizat, pastrat de 800 ani, ce a apartinut unui copil a fost descoperit in nord-vestul Frantei. Materia cerebrala de obicei se descompune foarte rapid, insa in acest caz oamenii de stiinta sunt incantati pentru ca acest creier in mod special este extrem de bine conservat, cu multe din celulele sale inca vizibile.
Lucrarea ce descrie acest artefact extraordinar, si care urmeaza a fi publicata in revista NeuroImage luna viitoare, arata ca si cand ar fi descrisa o crima misterioasa medievala, cu elemente de arheologie, stiinta criminalistica si neuropatologie. Scheletul copilului a fost exhumat in 1998 dintr-un loc de inmormantare din orasul Quimper, nord-vestul Frantei, intr-un sicriu de lemn cu capul invelit in piele si odihnindu-se pe o perna. Sicriul a fost datat de catre dendrocronologi (datarea dupa inelele arborelui din care a fost facut sicriul), ca fiind de la mijlocul spre sfarsitul secolului XIII (1250-1275), iar varsta copilului determinata dupa examinarea dintilor.
Dupa ce ramasitele au fost descoperite, creierul a fost scos din cutia craniana si scufundat intr-o solutie conservanta de formol. Cativa ani mai tarziu, Christina Papageorgopolou de la Universitatea din Zurich, Institutul de Anatomie si colegii ei au trecut la examinarea lui si au descoperit cu stupoare ca era atat de bine conservat incat au putut face mult mai multe teste decat au fost posibile cu specimene similare descoperite anterior. Tomografia computerizata si imagistica prin rezonanta magnetica au relevat caracteristicile brute anatomice; s-au luat mici mostre de tesut care au fost examinate la microscop, iar patologul ce a examinat de la inceput cauza mortii a diagnosticat o hemoragie cerebrala. In favoarea diagnosticului sau stau depozite ale unei substante chimice care indica faptul ca sangerarea a avut loc: hemosiderina. Prezenta ei pe suprafata creierului, impreuna cu urmele unei fracturi mari, circulare in partea de sus a craniului, sugereaza faptul ca micutul a murit la cateva zile dupa un traumatism cranian sever.
Cercetatorii speculeaza a fi fost extrem de importante conditiile de mediu care au contribuit la conservarea tesutului: locatia cimitirului din Quimper situata la 50-60 m deasupra nivelului marii, la confluenta raurilor Odet, Steir si Jet, o combinatie de apa proaspata si sare, precum si solul de lut, acid. Toate aceste conditii sunt cunoscute a favoriza formarea de adipocere, o substanta asemanatoare cu ceara, care este depusa atunci cand bacteriile descompun tesuturile grase in lipsa oxigenului, si care incetinesc rata de descompunere sau chiar o inhiba cu totul.