Vrei sa fii imbratisat?

Atunci este suficient sa mergi pe strada. Poate nu ai sa primesti imbratisarea de la persoana pe care ti-o doreai sau de natura celei la care visai, dar pentru un gest spontan voluntarii Free Hugs Campaign dau foarte mult fara sa ceara nimic in schimb si, in plus, s-ar putea sa-ti placa.

Free Hugs Campaign ar putea fi descrisa ca un gest surprinzator si inocent din partea oricui are nevoie sa simta afectiune umana in cea mai pura forma. Ar fi una dintre descrierile unui concept cunoscut deja si in Romania de unii. Un concept ce naste diverse reactii, de la suspiciune pana la un extraordinar entuziasm al celor ce sar de gatul voluntarilor pe care i-am intalnit pe strada ieri, Duminica 18 aprilie 2010, pe Bulevardul Regina Elisabeta in Bucuresti.

Prima data am fost luata in brate pe strada in aceasta iarna, in cadrul unei astfel de campanii in Piata Sfatului in Brasov. Probabil sufar de sindromul Pavlov si, ori de cate ori vad un barbat de statura masiva venind cu bratele larg deschise catre mine, instinctul imi dicteaza sa ii sar in brate si sa ma incolacesc in jurul lui precum iedera ! Prietenii stiu de ce. Nu m-am putut abtine nici de aceasta data. Diferenta este ca la Brasov, domnul cu fata luminoasa avea doar o pancarta pe care scria „Free Hugs” si imi era complet necunoscut.

Inceputa in Sydney de catre Juan Mann, campania Free Hugs atrage atentia asupra fenomenului de instrainare puternic resimtit de catre oameni in societatile de tip occidental si ofera un prim remediu: imbratisari gratuite oricui are nevoie de ele.

Leo Buscaglia este un alt promotor al acestui simplu gest si intr-una din cartile mele favorite – Love – mentioneaza un text ce mi se pare definitoriu pentru nevoia disperata de contact uman a zilelor noastre descriind dialogul sau cu o batrana proaspat imbratisata: „Nimeni nu mai doreste sa ma atinga. Traiesc printre sute de oameni si nu sunt atinsa decat intamplator, accidental si, cand se intampla, celalalt isi cere scuze. Cum este posibil ca oamenii sa isi doreasca sa atinga, sa mangaie, sa imbratiseze un catel mic alb si carliontat, dar in acelasi timp sa ma ignore complet cand le sunt in preajma? Sunt si eu o fiinta care are nevoie de dragoste si vreau sa fiu atinsa!”

Nu pot decat sa va doresc sa ii intalniti pe strada pe voluntarii campaniei sau sa deveniti chiar voi parte din campanie in postura de voluntari. De ambele parti am vazut zambete largi si priviri jucause semn ca scopul ambelor grupuri a fost atins.

Comentati?