„Acum 5 ani, cand eram insarcinata, am cunoscut o femeie batrana. Venise la fiul ei, belgian, sa-si petreaca lunile de iarna. Cum prea putina lume vorbeste franceza, ne-am imprietenit si in fiecare dupa-masa ieseam la un ceai si o poveste. Avea atunci 82 de ani femeia, dar era plina de viata si energica mai ceva ca una de 40. Dintre toate povestile pe care mi le-a spus (si erau multe, parea ca citeste dintr-o carte), una m-a impresionat foarte tare.
Actiunea se petrecea pe la 1877 si protagonista era strabunica ei. La 17 ani s-a indragostit nebuneste de un barbat cu stare, un francez de vreo 40 de ani cu familie si copii. Dragoste interzisa, din care a rezultat o fetita, bunica femeii. La vremea respectiva, un copil din flori si o asemenea situatie au fost condamnate de catre societate. Cand fetita avea 5 ani femeia s-a sinucis, nemairezistand presiunii din familia barbatului. Inainte sa faca gestul, i-a pus copilei la gat un lant cu un inel micut din aur. Inelul a fost purtat de bunica belgienei pana s-a rupt, apoi pastrat de mama ei ca pe o comoara. Era un simbol al durerii si al iubirii femeilor din familie. Cum ele au fost 5 surori, mama a luat inelul si l-a taiag in 5 parti incluzand bucatelele in alte bijuterii pe care le-a daruit fetelor.
Femeia din fata mea avea o bratara. Si lacrimi in ochi cand imi povestea. Ea a avut 2 baieti, amandoi gay. Nu a avut nici nurori, nici nepoate. De multe ori dupa aceea am privit bratara respectiva fascinata, mi se parea ca ascunde in ea povesti si suflete.
Azi dimineata a venit unul dintre fiii femeii la mine. Cu o cutiuta pe care era scris numele meu. Iar in cutiuta era bratara. Ea a vrut ca dupa moartea ei sa fie a mea. Nu stiu de ce m-a ales. Nu ne-am mai vazut de atunci, din aprilie 2010. A murit in noiembrie anul trecut.
Inca tremur, la propriu.” – Szivarvany Csepp
