Povesti pentru tata – de Otilia Ignat
A fost cald azi, dar fara chinurile din Bucuresti pentru ca in casa-i bine, e racoare, iar pe ulitele mele prafuite vine des cate o pala rece, cu miros de hruba care indulceste vipia.
Caldura a uscat fanul si a imbujorat merele. S-au copt corcodusele, creste strugurele in vie si curtea toata, stapanita de Mandrut, aprig, somnoros, lenes sau jucaus, dupa cum ii este pofta, s-a umplut iar de balarii si tot felul de flori mici, care rosii, care galbene, care albastre. Am si maci … asa ca le-am lasat sa creasca pe toate …
Nu dovedesc sa adun dovleceii (bosaneii, cum le spui tu), alint rosiile si ma mir si de cum cresc, si de mirosul lor. Habar nu aveam ca florile vinetelor sunt mov … Cei mai frumosi sunt insa nucii. Sunt falosi, plini de nuci mici si rotunde. Am incercat sa numar cati nuci sunt de acasa pana in Curtea de Arges, la iesirea pe sosea, dar am pierdut numarul din cauza unei pisici tarcate care mi-a taiat calea, de aproape era sa o lovesc. Si mi-am adus aminte de povestea cu pisoii de la Vidraru, de turbinele pe care le-am vazut cu tine si cum mi-ai desenat cum e barajul, ce-i aia galerie de fuga, cand am fost doar noi la Corbeni, in vacanta, si-am stat la Cula lui Antonescu …
Ma minunam de cate sunt in jur si multumeam pentru darul ca stiu sa vad ce-i in jur. Am vazut lemnele gramada intr-o curte si cand am trecut prin fata lor am tras tare pe nas ca sa le simt mirosul viu, am vazut covoarele atarnate la uscat, femeia cu galeata goala (dar mergea cu spatele la mine), am vazut fanul cosit in bucle, si pe cel imprastiat de alaturi, am vazut cuibul de randunica si lastunii, am vazut Fagarasii departe, cu zapada, am vazut ciocanitoarea … copilul care se scobea in nas, nucile din pom si corcodusele, am vazut casa care s-a inaltat cu un etaj in doar o saptamana, femeia care rupea buruieni si fluturii colorati care zburau mai repede decat mergea masina mea pe ulita cu gropi. Si-am mai vazut multe … si toate pe care le-am vazut eu, nu stiu cati le-au vazut pentru ca darul de a vedea ce vezi e rar. Si l-am invatat de la tine … Brusc mi-am amintit de radasca prinsa de tine cu camasa, intre coarnele careia mi-am bagat degetul de copil, pentru ca mi-ai spus sa fac asta … O tineai cu doua degete. Si la fel am facut si eu cu Petra …