Spunea zilele trecute – foarte frumos – despre mine Mia ca am vocatia prieteniei. Nu stiu daca o am, dar cu certitudine cred in prietenie; cred ca ne vindecam sufletele doar dupa ce ne eliberam – prin lacrimi – de povara unei tristeti, cred si iubesc rasetele si povestile impartasite, cred ca prietenia se bazeaza pe legaturile formate din incredere si adevar. Cred in forta unei maini ce o strange pe a mea in clipe de durere si merg cu ochii inchisi pe miracolul zambetului ori al imbratisarii spontane. Cam asta va doresc pentru anul ce vine. Ah, şi asta:
