Uneori nu-i nevoie decat de un cantec, o floare, un zambet cald,
o umbrela pe post de microfon … si nu ma pot abtine sa nu ma intreb urmarind (pentru a cata oara?!) aceasta campanie articulata a unui operator de telefonie: noi ce piesa am avea, atat de draga, pe care sa stim s-o cantam cu totii indiferent de varsta, etnie, pregatire, sex? Pentru care am iesi cu totii la Universitate ori in Victoriei (ca Universitatea e destinata totusi protestelor)? Urmariti clipul urmator si poate va ganditi sa ma ajutati cu un raspuns:
Costica Jurubescu
- Edit
Alta lume, alti oameni. As vrea sa traiesc suficient pentru a participa si eu la un asemenea moment sau macar sa vad unul asemanator. Nu cred.
Lucia Reich
- Edit
Iti doresc sa-l traiesti. Si hai, un pic mai optimist! Esti inca in floarea varstei! 🙂
raluk
- Edit
fff putin…. doar ca adultii complica lucrurile!!! azi… eram trista si…. mahnita… dar…. am venit acasa si baietelul meu mi-a spus ca imi face un castel….. sa ma inveseleasca!!! si a mers! deja zambesc…. sa nu ii mai asteptam pe altii…. e pacat sa asteptam ….tristi….asa cred eu!
Lucia Reich
- Edit
Ai mare dreptate Raluca. Noi, vesnic nemultumiti, mereu in cautarea a altceva decat ceea ce avem ajungem la sfarsit sa intelegem ca ar fi trebuit sa ne fi dorit bucuriile marunte, accesibile, de langa noi, care-s cele mai importante la urma urmei. Bucura-te de piticul tau!