Mi-am facut obiceiul ca aici sa fac o colectie de lucruri frumoase, creative, sensibile, deosebite. Rareori trece pragul livingului meu imaginar cate o magarie. Numai ca astazi am citit pe facebook postarea unei prietene si n-am putut sa ma limitez doar la a imi spune parerea acolo, la postarea ei. Iata despre ce este vorba:
„Treceam ieri cu masina prin zona Buzesti, zona in lucru. Nu mai era nici o masina pe strada, nu mergea muzica in masina mea, deci liniste. Cu geamurile inchise am auzit un copil plangand. O fetita de 2-3 ani era batuta pe strada de mama ei. Am franat si cand am oprit exact langa o masina de politie, cu 4 domni respectabili in uniforma. I-am intrebat, pe fundalul plansetelor fetitei, cum se poate interveni daca un copil este abuzat fizic de catre un adult, parinte sau nu. Am aflat de la organele de politie ca abuzul fizic – bataia – „nu e asa de rau doamna, ce dumneavoastra n-ati primit o palma doua cand erati mica?” Zic „nu, n-am primit si nu mi se pare normal”.
S-a concluzionat ca exista o divergenta de opinii si cu zambetul pe buze, pe fundalul aceluiasi planset de copila batuta de mama ei, mi s-a spus sa-mi vad de treaba. Am inchis geamul si am ramas pe loc neputincioasa, trista si foarte furioasa pe tara asta in care traim. Romania, u suck. Big time. Altfel, e liber la abuz!
(…)
Pai eu le-am aratat cu degetul copilul batut, o auzeau si ei cum plangea, am intrebat ce pot sa faca pentru copilul ASTA care e batut in momentul ASTA si mi s-a spus ca nu e asa de grav sa-si ia doua palme de la ma-sa. Daca legea nu vrea/poate sa intervina, ce pot sa fac mai mult? De fapt in textul de lege 272/2004 care zice ca e no-no-no abuzul, dar nu prevede nici o sanctiune. Adica poti sa ii spui ca nu e ok sa-l abuzeze, dar nu exista sanctiune”.
Ceva trebuie sa se schimbe in tara asta si cat mai curand! Si nu ma refer la politica, desi de-acolo ni se trag toate! Trebuie schimbata mentalitatea, trebuie inlocuite generatiile astea prafuite, insensibile, abrutizate si mai presus de toate care nu-si fac datoria. Si trebuie sa terminam odata cu gandirea ca bataia-i rupta din rai ori ca unde da mama creste!
Un copil batut de parinte este un copil care niciodata nu se va simti in siguranta, protejat, puternic, increzator in fortele lui … Va deveni un matur agresiv la randul lui. Cu atat mai mult daca este agresat de cea care i-a dat viata!!!
Glazen oog
- Edit
Induiosator! 😛
Eu am primit si palme si curele la fund… si azi dupa mai bine de juma’ de secol cred ca nu au fost suficiente… 😛
Cu toate astea nu sunt agresiv (n-am sarit niciodata la bataie), ma simt in siguranta, puternic si sunt increzator in fortele proprii!!!!!!!!! Fac parte dintr-o generatie ai caror parinti nu cunosteau aburelile astea si totusi nu prea vad in jurul meu oameni de aceeasi varsta mutilati psihic…
Asa ca, eu propun ca politistii aia sa primeasca prima! 😀
IuliaB
- Edit
@Glazen: ti se pare ca esti ok? Nu cred ca e in regula un om care citeste despre un copil batut (in plina strada – nu stiu ce se intampla acasa!) si baga zambete peste zambete. Macar empatia tot iti lipseste – sau e atat de greu sa retraiesti, ca refuzi sa-ti amintesti cum te simteai. E greu sa intelegi ca iubirea parinteasca n-a fost chiar iubire, asa ca mai bine ranjesti.
Agresivitatea nu se reduce la sarit la bataie. Si oameni mutilati psihic sunt destui, incepand de la refuzul de a fi empatici.
Lucia Reich
- Edit
Glazen oog, este posibil sa bravezi acum. Faptul ca tu nu esti o persoana agresiva tine si de faptul ca te-ai instruit, te-ai educat pe masura ce ai crescut si te-ai maturizat. Dar sunt multi oameni (si eu ti-as putea da destule exemple), mult prea multi, care ca prim impuls la ceva care nu e asa cum se asteptau ei arunca o injuratura sau o jignire, care atunci cand le cauti privirea iti dau la schimb o uitatura incruntata, care nu stiu sa primeasca o critica si sar imediat cu potop de invective … Si astea sunt dovezi de handicapuri psihice, nu trebuie sa-ti dea in cap ca sa dovedeasca agresivitatea.
Glazen oog
- Edit
@ Lucia
Corect, dar handicapurile astea ma indoiesc ca au aparut ca urmare a unei palme date la fund in copilarie.
Kivi Kola
- Edit
E greu sa intervii fara a chestiona autoritatea parintelui. A-ti vedea mama criticata de un strain poate fi de asemenea umilitor sau iti poate da impresia ca parintii tai gresesc si vei ajunge sa ii pui la indoiala nu doar in cazul in care te lovesc (cu sau fara justificare), ci mereu.
Si apoi poti ajunge la situatii ridicole cum e asta: http://articles.chicagotribune.com/2011-08-28/news/ct-met-mom-sued-0828-20110828_1_mothering-care-packages-birthday-card
Ar fi fost totusi indicat ca politistii sa atentioneze macar mama, nu sa o sanctioneze ca nu prea aveau de ce daca nu era vorba de ceva cu adevarat grav.
Nu, copilul nu va ramane traumatizat de acea bataie in particular, dar daca situatia se repeta sigur n-o sa-i pice tocmai bine pe masura ce creste.
E clar ca nu trebuie sa abuzam copiii, dar asta nu inseamna ca o palma ii va marca pe viata.
Glazen oog
- Edit
@Kivi Kola
Felicitari pentru randurile postate care denota echilibru si maturitate.
Anda
- Edit
Frumos articol, dar exagerat.
Am 32 de ani. Si la fel ca Glazen, am primit multe palme sau cureli peste fese. Si cu toate astea îmi iubesc enorm parintii si le voi multumi toata viata pentru educatia pe care mi-au dat-o.
Nu am ramas traumatizata si nu sunt violenta, di-mpotriva.
Dar aratati-mi un adolescent din zilele noastre, cât respect are el pentru parintii sai, dar pentru profesori, iar pentru necunoscuti pe strata nici nu mai vorbesc… e jalnic, trist si înca mai revoltator decât a vedea o mama dând o palma la fund odraslei sale.
Spuneti ca puteti da exemple de copii traumatizati batuti de parinti ?
Pai si eu va pot da exemple concrete de copii care îndraznesc (din înalta lor vârsta de 14 19 ani) sa ridice mâna catre parinti si/ori sa îsi bata bunicii, iar cei din urma atât îi cocolosesc si le fac pe plac, caci deh! …este puiul lor…
Pe mine ASTA ma revolteaza.
Stati linistita doamna Lucia, bataia nu-i rupta din Rai, nici unde da mama creste, dar palmele la fund au si ele rolul lor bine plasat în educatia copiilor.
Ceea ce conteaza cel mai mult est sa ne înconjuram pruncii de multa iubire. Cu sau fara palme. Firecare judeca dupa cum crede mai bine.
Va doresc numai sanatate si voie buna.
Lucia Reich
- Edit
Anda (imi permiti te rog sa te tutuiesc, suntem in „sufrageria” mea si-aici suntem toti prieteni?! si te rog si pe tine s-o faci fara rezerve), ti se aplica aceeasi observatie ca in cazul lui Glazen oog: esti exceptia fericita.
Adolescentul de astazi, fara respect pentru parinti, profesori ori necunoscuti, care-si agreseaza parintii ori bunicii, este crescut si „educat” de maturul agresiv de care vorbeam.
Acest matur isi manifesta si asa agresivitatea si handicapul psihic. Nu loveste el dar si-a „educat” astfel copilul incat lipsa respectului este la rang de lege nescrisa.
Anda
- Edit
Lucia, cu privire la adolescendul de azi, îmi rezerv dreptul de a te contrazice.
„Acesti maturi” evocati de mine nu si-au batut niciodata copii. Sunt oameni éducati, la locul lor, persoane pe care poti conta (prieteni…), sunt parinti iubitori si atenti, care gândesc la fel, nu care cumva sa îsi loveasca odraslele, sa nu îi traumatizeze, sa nu le vorbeasca urât… ca nu care cumva sa îi întristeze ori sa creada ca nu sunt iubiti.
Din contra, le-au facut mereu pe plac, n-au avut niciodata inima sa îi pedepseasca, si-au rupt de la gura pentru ca sa le fie bine celor mici, etc.
Si desi aceste odrasle nu meritau, i-au acoperit de cadouri, i-au trimis în vacante scumpe peste hotare, au facut sacrificii pentru a le oferi ceea ce e mai bun pe masa, le cedeaza tuturor capriciilor (jocuri, pc, îmbracaminte, bani) si le repeta constant cât de mult îi iubesc…
Iar rezultatul de acum este aproape tragic, acesti adolescenti nu au simtul realitatii, cred ca totul li se cuvine, nu stiu ce înseamna sa te sacrifici, ce înseamna sa muncesti, nu vor sa învete, sunt obraznici la vorba, nu accepta sfaturi (de critici nu mai vorbesc), îsi lovesc bunicii ori parintii.
Personal, gasesc ca nu este normal un astfel de comportament din partea unor copii care nu au fost „atinsi” niciodata; nici cu o palma, nici cu o curea, nici cu o nuia, nici nici nici.
Ma întreb, oare ce viitor le asteapta pe aceste fiinte, care pasesc pentru prima data cu stângul în viata ?
Am putea sa prelungim dialogul la nesfârsit, fiecare dintre noi are argumentele sale.
Este adevarat ca exista parinti care îsi brutalizeaza copii, sunt parinti care profita sexual de cei mici. ACESTIA sunt cei de condamnat.
Însa nu acei parinti care, din când în când, dau o palma la fund unui copil prea neastâmparat si capricios, ori unuia care face aceeasi prostie la nesfârsit doar de dragul de a-si enerva parintii.