Povestea canii

Sa lenevesti pana la 11 … pure joy! And then love and coffee, and nothing else matters. At least not today.

Sa va spun povestea canii asteia minunate.
Eu sunt indragostita de engleza inca din clasa intai. De cand am inceput sa o studiez cu o profesoara absolut minunata – Irina Bora Iordachescu. Apoi, ca in orice dragoste (in care unul iubeste si celalalt se lasa iubit), m-am obisnuit cu ea si am folosit-o cand am avut nevoie. Dar mi s-a mai ruginit in timp, pentru ca nefolosita cu regularitate, ne-exersata si mai ales nevorbita orice limba (pana si cea materna) se uita. Acum doi ani am revenit la marea/prima mea dragoste. O studiez din nou la British Council. Unii zic ca-s buna, ca am talent si ureche pentru limbile straine. Posibil. Eu continui sa o studiez pentru ca vreau sa o folosesc la un alt nivel in viitor.

Dupa engleza, acum sapte ani, m-am indragostit de Scotia. Atat de tare incat imi doresc sa plec si sa ma mut acolo.

Ieri m-am intalnit cu prietenele mele. In fiecare an, de ziua Mariei si (apoi) in preajma Sfintei Marii ne adunam la Ploiesti. Ne incarcam bateriile, vorbim, ne hlizim, facem mii de poze si ne strangem in brate cat sa ne ajunga tot restul anului. Pentru ca nu am reusit sa fim impreuna de zilele noastre de nastere ne facem si cadouri fizice. Anul acesta Maria a ales trei cadouri si le-a ambalat identic, fara sa vrea sa stie care ce contine exact. Si ni le-a daruit lasandu-ne sa le alegem pe cele potrivite noua, sau sa ne aleaga cadourile pe noi.

Pe mine m-au ales Shakespeare, engleza si Scotia (un alt cadou ce nu se afla in fotografia asta). Nebanuitele cai prin care tot ce iubim ajunge la noi.

Multumesc, Mariuca! <3 (povestea aceasta este de anul trecut; pentru cea de anul asta trebuie sa mai asteptati. va promit ca este speciala si aceasta, asa cum sunt toate cadourile Mariei.)

Comentati?