Sa desenam

„Hai să desenăm ceva amuzant, îi zic fiului meu.
Şi el, cu creionul în mână, trasează nişte linii curbe pentru valuri
şi nişte linii drepte pentru casa de lângă Lac.
Cu un galben-lămâie colorează discul soarelui pe un fond indigo
şi cu nişte linii portocalii razele sale strălucitoare
peste apele maronii.
Şi într-un colţ al hârtiei desenează un nor negru pentru furtună
şi foloseşte un verde pătat pentru liniile stâlpilor.
Acum observ că desenează ceva asemănător cu o veveriţă sau cu o pisică de culoare cafenie.
„Este căţelul meu, Piratul”, îmi zice ca şi cum ar fi de prisos explicaţia.
„Eşti chiar un artist”, reuşesc să-i zic.
„Acum o să desenez casa mamei”, zice.
Şi îşi încruntă fruntea în timp ce desenează şi face să înflorească margarete în grădină.
„Uite”, îmi arată, „asta e casa.
Aici este terasa de unde se vede arbustul1 cu florile galbene.
De la fereastra aceea cu pervaz de lemn se vede camera ta.
Acolo sunt bucătăria şi masa aşezată şi scaunul tău.
Vezi tată? Aici eşti tu citind.
Acum împăturesc hârtia şi o pun în buzunar.
Este cheia cu care te păstrez înăuntru.” – Pedro Xavier Solis Cuadra, Cutia de culori a inimii fiului meu
foto © Nicola Davison Reed

Minunatia asta i-o datorez prietenului meu Octavian Dănilă de la care am preluat postarea.

Sa desenam

Comentati?