Am o dilema ce se „activeaza” la fiecare final de an: tot timpul anului, pana in Decembrie, oamenii traiesc numai pentru iubire, placeri, mandrie, putere, amaraciune ori pentru ura, invidie si barfe; sunt orbi la suferinta din jur, la saracie, si dintr-o data se sterge totul cu buretele si drogul zilei devine generozitatea. Dragoste sezoniera.
Cum poti fi bun numai de Paste si Craciun? Cum sa faci cadouri doar in luna cadourilor? Atata binefacere, bun simt, toleranta, optimism, speranta sa zaca in oameni doar pentru unu’, hai doua sezoane?
Cei care se impauneaza cu pomana pe care-o fac sunt mici, meschini si doar sinistri, nimic mai mult! Nici urma de bunatate. Dragoste sezoniera.
Pe mine ma intristeaza ca avem dragoste de oferit, curaj sa ne adunam fortele, incredere in noi doar cand suna zurgalaii ori ciocnim ouale. Fapta buna e in smerenie si umbla in varful picioarelor, nu se face cu strigare in piata publica. E intre tine, cel pe care-l ajuti si Dumnezeu. (sursa foto)