Tabieturi

Sunt o creatura cu tabieturi. Recunosc. Cand gasesc un restaurant care imi place foarte mult este cel mai probabil sa ma intorc decat sa incerc locuri noi care m-ar putea dezamagi. In urma cu ceva timp am fost la o fita de ultima ora, la care n-as fi ajuns in conditii normale, dar a fost o invitatie, eram intr-o tara straina si cum nu mai “practicasem” de ceva timp “sportul” mi-am zis: why not?! Pe o strada linistita, cu miros fin de crini, cu fosnet de copaci si acompaniament discret de valuri lovindu-se de coasta ce se afla la doar o privire departare. Ce placere!

Decorul a fost sofisticat si elegant, cea mai mare parte pe tonuri de crem si gri. Meniul, asortat la sloganul lor: traditional si inventiv. Erau deschisi de aproximativ un an, am aflat. Am fost tentata de meniul de 25€ pentru trei feluri. Am inceput cu sase melci. Au fost pregatiti in mod traditional – copti in unt si incarcati cu patrunjel si usturoi. Prezentarea a fost frumoasa, intr-un vas alb elegant de portelan, cu o margine fina aurie. Pentru felul principal am ales somon servit cu piure de cartofi si legume. Din nou, prezentarea a fost prima care mi-a luat ochii – legumele si cartofii erau stratificati intr-un cubulet, cu somonul odihnind in partea de sus. Desertul a fost o tarta de caise proaspete frumos echilibrata, cu textura cremoasa si fructe usor picante.

In seara urmatoare, intrebata fiind ce-as vrea sa aleg, m-am intors pentru ca in noaptea precedenta ma tentasera scoicile (am o chestie pentru scoicile astea, acum dupa ce le-am descoperit). De data aceasta am stat pe terasa eleganta. Scoicile au fost minunate, servite intr-o baie de cidru cu legume. Chelnerita excelenta (aceeasi ca si in seara precedenta) ne-a sugerat capsuni servite de asemenea in baie, dar de ceai de menta de data aceasta, cu o lingura de sorbet de lamaie. Atat de simplu, atat de frumos si atat de delicios.

De data aceasta cina mea a venit la „pachet” cu un … eveniment. O pereche foarte placuta de nemtoaice – usor ametite (dupa o zi cu prea multe degustari, probabil) – a facut tot felul de zgomote de animale punand intrebari despre meniu. Chelnerul si-a facut treaba lui cat de bine a putut, dar a fost cu siguranta o problema de comunicare. Una dintre femei a inceput sa macane pentru a clarifica alegerea ei din meniu. Chiar si-a zbatut bratele precum aripile unei rate, nu glumesc! Oameni buni, va implor! Luati jumatate de ora sa invatati vocabularul de baza pentru produsele alimentare inainte de a calatori intr-o tara straina. Exista chiar si ghidurile acelea cu fraze de baza, care se pot ascunde in geanta. Nu trebuie sa stiti fiecare cuvant, dar nici nu va trebui sa macaniti, behaiti ori mai stiu eu ce alt „-iti” intr-un restaurant minunat.

Totul se rezuma in expresia ce am descoperit-o astazi: „one that you hold is better than two that you will have” adica echivalentul nostru „ce-i in mana nu-i minciuna” sau „nu da vrabia din mana pentru cioara de pe gard”. Daca simtiti la fel, atunci chiar ati putea merge la acelasi restaurant (oricare ar fi el) doua seri la rand. Viata este scurta. De ce sa riscam?