In metrou un cuplu nu se poate opri din sarutat. Stau in dreptul usii si se devoreaza literalmente. Sarut, zambet, sarut, zambet. E cumva dragut, dar in acelasi timp enervant pentru ca sunt atat de aproape incat e greu sa nu te uiti la ei. Si nici loc sa mergi in alta parte nu-i. Urci si ramai intepenit acolo unde ti s-a pus bariera un alt calator ferm convins ca numai el trebuie sa calatoreasca decent.
Dar sa revin la cuplu: Sarut, zambet, sarut, o privire luuuuunga … si tot asa. Trenul face trei sau patru statii in timp ce ei nu au ochi si buze decat unul pentru celalalt. Dar daca te uiti de aproape (si, credeti-ma, e imposibil sa NU te uiti), marea dragoste si initiativa vine de la ea. Ochii ei il mananca de viu si la fiecare cateva cuvinte ea se ridica pe varfuri pentru a-i devora buzele. In sfarsit, pe masura ce ne apropiem de statie ea ii da si mai multe saruturi. Este evident ca urmeaza statia ei si ca el va ramane in metrou. Ramas-bun-ul lor este intens, Atentie se inchid usile! si … ea a disparut. Trenul s-a mai aerisit, s-au mai eliberat locuri si pe scaune asa ca imediat ce trenul a intrat in tunel tipul alege un loc si bagand mana in rucsac scoate un sandwich urias facut in casa. Desfasurand hartia in care era ambalat se napusteste cu o placere si incantare de doua ori mai pasionanla decat ii fetei lui. Slava Cerului ca ea nu era acolo sa vada asta! Competitia pentru ea era un sandwich!