La marginea stelei
Cand o stea isi consuma in timp cea mai mare parte a combustibilului sau din hidrogen, miezul ei se contracta si devine mai cald. Hidrogen gasim din abundenta la marginea stelei, acolo unde continua sa se transforme in heliu. Steaua se mareste, iar culoarea ei tinde spre rosu. Asa devine o giganta rosie. Diametrul ei poate ajunge de 10 pana la 100 de ori mai mare decat al soarelui nostru. In miezul ei declanseaza tot felul de reactii iar heliul prezent acolo se transforma in carbon. Atmosfera stelei este proiectata in spatiu si formeaza in jurul stelei gaze in expansiune: o nebuloasa. (© Liviu Balint)
Cand heliul se transforma in carbon steaua se strange din nou, se contracta, si nu mai este suficient de calda pentru a da nastere la noi reactii, asa ca devine o pitica alba, adica o stea mica, de marime comparabila cu Pamantul. Aici o cantitate de materie, de marimea unui ou de exemplu, cantareste cateva tone. Pitica alba se raceste, stralucirea ii piere incetul cu incetul, pana se stinge si nu mai ramane din ea decat o pitica neagra, prea rece ca sa mai straluceasca. Povestea asta o vad eu pupandu-se foarte bine cu filmul de mai jos:
Cinema Paradiso from atlantul on Vimeo.