Se ia imaginatia si se foloseste pentru a visa o poveste. Apoi se simte, se traieste, se exprima si se merge mai departe. Asadar, exercitiu de imaginatie:
Invat destul de repede ca perfectiunea intr-un camin nu e nici posibila, nici de dorit. Intotdeauna vor fi haine de impaturit, jucarii de adunat, firimituri de paine uscata prin cutele canapelei.
Am sters ieri masa si am remarcat in suprafata furnirului de lemn scrisul de mana al copiilor imprimat acolo pe vecie; bucuria unei astfel de descoperiri este inca in mine. Parchetul din hol poarta de ceva timp urmele „patinajului” lor si are nevoie de ceara candva curand. Vopseaua de pe tocurile usilor si de pe praguri incepe sa dispara iar saptamana trecuta am sters peretii cu apa calda, bicarbonat si un strop de otet iar acum par ca arata ca noi.
Perfectionismul este obositor iar eu am renuntat la el. Am avut musafiri Vineri si mi-au spus ca adora sa vina in vizita pentru ca iubesc sentimentul de „locuit” si de „caldura” al casei, autenticitatea si confortul … frumusetea imprefectiunilor sale.
Sper ca uitandu-va in jurul vostru prin casa astazi veti vedea povestea familiei voastre.