Imbatranim. Ne place sau nu, cu totii spre asta ne indreptam. Si pe masura ce ne apropiem de borna asta cerul parca e tot mai aproape. Viitorul nu stim unde este. Iar sufletul se zbate in continuare, el nu stie de cifre si de notiunile astea: tanar, matur, batran. Se uita in trecut si vrea din nou acolo unde sunt ezitari dar si agonie si extaz. Uneori, catorva le reuseste. Cand nu ne sinchiseam de el, timpul parea de hartie. Il mototoleam si aruncam ghemotocul la intamplare la cos, pe care uneori nici nu-l nimeream.
O minunata animatie semnata Salvador Simo, plina de tandrete si poezie. Frumusetea lucrurilor mici.