Am un prieten bun si drag care te scoate din orice vagauna depresiva. Chipul lui, mereu luminat de un zambet, privirea senina fara umbre, vorbele lui, povetele, totul iti arata un om binecuvantat, pozitiv, un balsam pentru suflet. Radu Roua (vedeti? pana si numele-i este in ton cu felul de a fi!) a venit cu o idee si un mesaj pentru cei care se duc la teatru doar ca sa „dea bine” pe Facebook, doar sa arate ca ei sunt iubitori de cultura desi habar n-au cum e cu cratima, cati de „i” pui la copii si fii si care e diferenta dintre fortat si fortuit. Astia se duc doar ca sa para, nu pentru ca simt si de aceea (cred) nu sunt capabili sa inteleaga ca daca nu poti sa-ti inchizi telefonul 2 ore, daca nu poti sa-i respecti pe cei ce sunt in sala de teatru din nevoia de frumos atunci mai bine nu te duci. Pentru ei, mesajul lui Radu:
Oameni buni, va aflati intr-un loc magic in care povestile prind viata, iar viata devine o poveste. Pentru bucuria spectacolului va rugam sa respectati povestitorii. Va multumim pentru ca inchideti telefoanele si va deschideti sufletele!
Mesajul lui a venit ca urmare a strigatului Oanei Pellea:
Azi in timpul spectacolului, am vrut sa plec acasa. La al treilea telefon ce suna in sala …am vrut sa plec acasa! Nu am facut o din respect fata de ceilalti spectatori si din respect fata de partenerul meu de scena dar am vrut realmente sa plec acasa!
Ce trebuie sa facem ca sa va convingem sa inchideti telefoanele?
Daca nu ii respectati pe cei ce sunt in scena barem pe cei ce sunt in sala …Pacat. Mare pacat.
Trist.