Rod Stewart şi-a petrecut 4 decade din viaţă fiind un rockstar şi 3 fiind tată, suficient cât să scrie o carte încărcată de poveşti ce merită a fi spuse. Într-o perioadă în care au fost scrise extrem de multe cărţi despre sau de către rockeri, memoriile lui sunt de departe cele mai amuzante şi interesante. Rod Stewart, în vârstă de 68 de ani, e genul de om care a dat peste cap orice cameră de hotel în care a fost cazat, o călătorie cu avionul nu era completă dacă nu făcea ceva ravagii în cabina de clasa întâi iar poveştile sale preferate erau despre modele, fie cu 4 roţi, fie cele purtând costume de baie de la Sports Illustrated. În cartea sa, el îşi pune întrebări şi el îşi răspunde: „Cum ar fi dacă m-aş înfăşura în întregime în folie de plastic?” iar răspunsul: „Ai arăta ca un piept de pui negătit, dar ar fi confortabil.”
Maimuţărelile lui Rod Stewart i-au câştigat reputaţia de “Jack the Lad”, dar asta nu înseamnă că au fost suficiente pentru a redacta o carte bună. S-a făcut remarcat prin stilul său de a povesti, o combinaţie între îngâmfare şi o uşor credibilă autocritică, combinaţie care s-a dovedit a fi captivantă, în mare parte, datorită dorinţei lui Stewart de a se face de râs. Într-un limbaj colorat, a asigurat presa că şi-a găsit perechea în persoana domnişoarei Rachel Hunt, fotomodelul pe care l-a întâlnit prima data într-o reclamă de “modelare a corpului” când aceasta avea 20 de ani iar el avea 45. Domnişoara Hunter nu era însă ultimul model înalt şi blond cu care avea să se însoare.
Rod Stewart a devenit în scurt timp un dandy mândru interesat de muzică. Scria: „Se spune că formaţia e ca o familie şi se prea poate să fie adevărat ţinând cont de cât de des este familia ta obosită şi ameţită””. Rod a făcut parte din formaţia “The Jeff Beck Group” al cărei lider, Beck, a respins sugestia potrivit căreia îşi iroseşte talentele de chitarist pe lângă un cântăreţ de tabără ca Stewart.
Ceva mai târziu, Rod Stewart a dezvoltat o afinitate pentru spandex, şi-a dobândit porecla de Phyllis şi a învăţat să poarte atât de mult machiaj încât a declarat: “Arătam ca o cocota.” În ceea ce priveşte stilul său interpretativ pe scenă, Rod spunea: “Să cari 200 de livre de catifea şi satin pe o scenă pentru 90 minute e o muncă de om”. Cât despre muzica în sine, declara: “Listele fixate erau pentru pămpălăi. Pămpălăi şi profesionişti.”
Articolul nu poate să omită colecţiile personale ale lui Rod Stewart: maşini, case, femei frumoase. Era, de asemenea, şi un colecţionar de artă, specializat în “Pre-Raphs” deţinând atât de multe tablouri că le putea număra dacă voia să adoarmă. În ciuda averii deţinute, cântăreţul afirma că este loc şi pentru nefericire. Despre femei spunea: “Poţi fi cu cele mai frumoase femei din lume şi tot poţi fi nefericit”, vorbind în principal despre Britt Ekland, una din fetele Bond.
În ceea ce priveşte aventurile sale, nu era mulţumit de cum se terminau. Avea o înclinaţie în a fi surprins de presă, de fiecare dată, în compania altei femei. Acum, asa cum susţine, este într-un mariaj perfect şi fericit cu modelul şi fotograful Penny Lancaster, înconjurat de copii şi nepoţi. În cartea sa “Rod” nu se aduce vorba foarte des despre muzică, dar include remarci ocazionale despre cele mai importante discuri.
Muza de inspiraţie pentru cântecul “Maggie May”(pierderea virginităţii cu o femeie mai mare în 1961) este pomenită în carte. Pomeneşte şi despre cum a scris “Da Ya Think I’m Sexy”, despre cât de mândru e de moştenirea sa scoţiană în “Rhythm of My Heart”. Cartea nu evită nici subiectul vocii sale, pe care era să o piardă în nenumărate ocazii, în principal când s-a îmbolnăvit de cancer tiroidian în 2000. Îşi încheie autobiografia spunând ca şi-a pierdut talentul de a scrie cântece, că şi l-a recăpătat de curând şi că noul său album merită să fie cumpărat, când va ieşi anul viitor. “What I do now is all my dad’s fault, because he bought me a guitar as a boy, for no apparent reason.” (Articolul a fost scris în 2012 şi este preluat din www.books-express.ro si New York Times)