Artistului Tim Vincent-Smith i s-au oferit doua piane vechi si uzate. Doua piane ce altfel ar fi fost arse. Folosind doar materiale din ele a construit aceasta minunata scara facand astfel in camera inalta un nivel mezanin dotat cu un pat. Conceptia proiectului ii apartine lui Su-a Lee.
Dezmebrarea asta mi-a adus aminte ca am citit despre existenta unui restaurant frantuzesc unde in weekend este sacrificata o vaca si fiecare bucatica din ea este preparata ca si aliment. De la bot pana la coada. Sunetele ce ies din carcasa pe masura ce coastele – una cate una – dispar prin taiere compun un extraordinar cantec de lebada. Ca si in abatoare, se iau masuri de siguranta pentru ca animalul sa nu sufere dar pentru inimile slabe spectacolul este cu certitudine macabru. Macelarul va spune insa ca este un omagiu adus vietii creaturii sacrificate.
Revenind la dezmebrarea pianelor, este remarcabil sa descoperi in acest proces de constructie inversa cata indemanare si tehnica sunt necesare pentru crearea unui „umil” pian si cate feluri diferite de lemn are in el un pian. Si cand le iei pe fiecare in parte parca incep sa-ti vorbeasca toate padurile despre copacii care le populau. Unele piese au trecute pe ele numele producatorului si data asamblarii. O bucatica dintr-o cutie de carton este infasurata pe o articulatie, o moneda straina e asezata sub o clapa, si asa istoria s-a insinuat usor prin maruntaiele pianului. O hartie decolorata lipita pe interiorul cutiei pianului anunta ca ultima acordare a avut loc pe 11 Martie 1904. Harpa de fonta, coloana vertebrala a unui pian, in ciuda curbelor sale delicate si a spatiilor este surprinzator de grea si neagra.
Scara pare a reprezenta o pereche de pantofi cu toc: unul asezat in oglinda cu celalalt. Inversiunea asta in sine, clapele asezate vertical de parca pianul e lipit pe perete, si sunetul ce parca urmeaza linia balustradei pana spre pat sunt cantecul de lebada al acestor doua piane. (sursa photo: trendhunter.com)