Eu am sa ma asez langa domnul acela (care poate fi oricine, chiar si tu) si am sa astept: sa vad oamenii buni, sa se intample lucruri frumoase, sa reapara obiceiul recunoasterii meritelor, sa reinventam cuvintele alea vechi si tocite: „te rog” si „multumesc”, sa ne scuturam de minciuni, de inselat, sa pricepem ca „imi pare rau/I’m sorry” (dupa caz) nu repara nimic din ce am stricat si nici nu te absolva de vina …
Si stiu ca o sa va ametesc un pic dar, daca tot vorbesc despre lucruri frumoase si recunoasterea meritelor trebuie sa zic si de nedumerirea ce o am in legatura cu faptul ca oameni faini, despre care as fi zis ca nu se lasa usor pacaliti de „poleiala succesului” valideaza cu „Like”-ri, cu redistribuirea si cu citarea unor personaje fara pic de miez. 130.000 de persoane au dat Like la pagina acestui personaj (basca pagina personala!) si 67 dintre prietenii mei se afla printre acestia. Cum sa astepte oamenii cu adevarat inzestrati in jocul cu cuvintele, cu real talent, sa fie apreciati cand impart acelasi public ce prefera … periferia? Ce sunt pacaliti de „Never out of words” pe care si l-a pus in frunte personajul …
Nu ma intelegeti gresit, eu am capitulat de mult … Nu incerc sa sugerez ca as fi din categoria „talentati si inzestrati” dar ma straduiesc sa dezgrop lucrusoare frumoase, sensibile, unele chiar inteligente si mai mult de cateva frunzariri nu primesc. Popularitatea, Recunoasterea … Ce-s astea?!
Nu știu unde s-au pierdut dorinta si acea sete de frumos. Dar e tot mai rara. Poate s-a ratacit pe de o parte prin multa agresivitate, prea multul prost gust care pare regula dupa care se judeca totul, iar pe de alta parte (de aici de unde mi-e intr-un fel cunoscuta starea) s-a estompat in fata lipsei de apreciere, de recunoastere, de valorizare a muncii mele. Eu vad la fel de bine frumosul, il simt cu mult mai acut dar il pastrez pentru mine. Despre ceilalti nu stiu ce sa spun, probabil ca simt si ei la fel.
Dar a simti nerecunostinta duce la o pastrare în sine. Safeguarding the beautiful, through. Tot mai mult efemer si prea puțin etern, din pacate…
Da, I never thought I could fail; asta nu era un cuvant care sa-mi fie cunoscut (ca doar sunt leoaica) si totusi il simt in ultimul timp. D-astea, prostii de-ale mele … Good light!
(fotografie via Pinterest)
Cercușoare
- Edit
Good light, Lucia! 🙂 Apreciez mult munca ta, imi place blogul tău și te urmăresc cu drag. Am fost plecată în concediu (fără net :D), ca urmare, chiar acum, lecturez ultimele postări de pe informal. Te consider „talentată și înzestrată”. Feisbucu’ il deschid de 2 ori pe an si nu mă iau după „like”-uri, „succese” și „succesuri” :))
Lucia Reich
- Edit
Oh, draga mea, stiu ca faci parte din grupul cititorilor mei fideli si-ti multumesc mult pentru constanta si pentru ca ramanerea ta alaturi de mine imi spune ca nu gresesc cautand mici bijuterii pe care sa le impart apoi cu voi. Sper ca ai avut vacanta faina si ca ti-ai incarcat bateriile pana anul urmator. 🙂