Despre frici

„Candva pe soclul statuii Libertatii din parcul primariei niste tineri au scris cu litere mari: FRICA OMOARA GANDIREA. Nu sunt de acord cu genul acesta de manifestare, dar asta mi-a dat de gandit. Au fost niste tineri care s-au manifestat astfel pentru ca probabil nu gasisera partenerii de dialog. Uneori sunt binevenite si gesturile acestea de extrema sinceritate.”

Nu poți să mai fii tu când ești înlănțuit de frici.

„Azi, prima oră la clasa a cincea. Le vorbesc despre cum va decurge ora de matematică, le spun ce pretenţii am de la ei, precum şi faptul că nu admit să nu ştie tabla înmulţirii şi că îmi pot spune fără ruşine dacă nu nu au înțeles ceva atunci când voi preda.
Moment în care un băiat ridică mâna. Voia să vorbească, dar nu putea. Cu o mână la baza gâtului, cu şiroaie de lacrimi pe obraji, îmi spune cu vocea gâtuită:
– Eu nu ştiu bine tabla înmulţirii şi mi-e frică.

Mă blochez şi mi se pune un nod în gât. Plângea din ce în ce mai tare, de-abia respira, încât m-am speriat puţin.
Îi spun:
– Lasă, te voi debloca eu uşor-uşor, nu-ţi fie teamă, nu sunt aici ca să va fac rău.
Imediat, ridică mâna colegul său de bancă:
– Mai întâi vreau să vă spun că pentru mine matematica e de bază, pentru că voi da la arhitectură. Apoi, eu m-am chinuit mult cu Sorin la tabla înmulţirii, dar are probleme la ea. Însă, el este bun la română şi scrie poezii foarte frumoase.

Auzind aşa ceva, le-am vorbit copiilor despre faptul că iubesc poezia, că nu e o tragedie dacă unii întâmpină dificultăţi la matematică, fiecare cu înclinaţiile sale.
Şi prinde Sorin curaj:
– Da, eu cu matematica nu mă împac, dar am multă imaginaţie, multe pasiuni şi foarte multe idei. Şi scriu usor. Cred că am bun simţ, astfel încât să nu vă supăr. Şi mai îmi plac mult animalele bizare, cum ar fi reptilele, dar sufăr de arahnofobie. Şi-mi mai place să stau cu fratele meu mai mic, Dragoş, şi să nu fiu trist.

După ce le-am vorbit şi eu despre importanţa matematicii, a lecturilor şi a pasiunilor constructive, Sorin ridică din nou mâna, spunându-mi, de astă dată, c-un ton ferm:
– Am crezut că sunteţi o profesoară autoritară, dar de fapt aveţi blândeţe. Nu o să mă mai blochez. Vom face şi româna tot cu dumneavoastră?

Cum să le frângi aripile unor astfel de copii?” – Ioana-Steluta Manea aka Micul Print (foto via managedmoms.com)

Comentati?