Poveste cu talc

O poveste inteleapta si bine-cunoscuta spune ca, odata in trecut, un sultan a visat ca si-a pierdut toti dintii lui. Dupa ce s-a trezit a chemat un ghicitor pentru a-i interpreta visul.
Spune ghicitorul:
– Ce pacat, Luminatia Ta! Fiecare dinte cazut reprezinta pierderea unei rude a maiestatii voastre.
– Ce tupeu! Cum indraznesti sa-mi spui asa ceva? Luati-l de aici! – striga sultanul infuriat, si ordona gardienilor sa-i dea 100 de lovituri de bici. Apoi a dat ordin sa-i aduca un alt ghicitor care sa-i dezlege visul. Acesta ascultat cu atentie sultanul si dupa ce a terminat i-a spus:
– Preainaltule, Iti este rezervata o mare fericire! Visul inseamna ca vei trai mai mult decat toate rudele tale.
Fizionomia sultanului s-a schimba, un zambet ii lumina chipul si porunci sa i se dea 100 de monede de aur pentru deslusirea visului. Cand a plecat de la palat, unul dintre curteni i-a spus cu admiratie:
– Cum este posibil! Interpretarea ta a fost la fel ca a colegului dinainte. Nu inteleg de ce pe el l-a pedepist cu 100 de biciuri si pe tine cu 100 de monede de aur …
Iar ghicitorul i-a raspuns:
– Aminteste-ti, prietenul meu, ca totul depinde de modul in care spui ceva. Una dintre provocarile cu care se confrunta umanitatea este sa invete arta de a comunica. De comunicare depind de multe ori fericirea sau nenorocirea, pacea sau razboiul. Adevarul trebuie sa fie spus in orice situatie, fara indoiala. Dar modul in care este comunicat provoaca, in anumite cazuri, probleme majore.
Adevarul poate fi asemanat cu o piatra pretioasa. Daca este lasata pe mana cuiva, neslefuita, poate rani provocand durere. Daca este ambalata delicat si oferita cu atentie, va fi cu siguranta acceptate cu bucurie.

Comentati?