Am citit o poveste similara in urma cu vreo doua saptamani si mi s-a parut o frumoasa poveste, fiindca era vorba de Europa. Eu am trait-o cu ochii mei – ca sa zic asa 🙂 – acum aproape douazeci de ani in America. Atunci a fost socant sa vad cum ne-am oprit, eu si ai mei, in strada (de fapt la sosea), in dreptul unui stativ cu multe ladite cu struguri, cum matusa mea a cantarit cativa ciorchini, i-a pus in cateva pungulite facute sa primeasca in ele un singur ciorchine, a scos banii aferenti si i-a lasat intr-o cutie pe unul din rafturile stativului si am plecat cu totii mai departe. Iata ca ieri am aflat ca se poate asta si la noi:
„Produsele unui fermier din Brasov se vand singure, lasate in fata portii. Am spus se vand, da?!
Rusinea de a lua fara sa platesti functioneaza pentru brasoveanul nostru. Oamenii cantaresc, lasa banii si pleaca, iar comunitatea prinde incredere ca nu e totul pierdut.
Raftul in strada este vestea buna a zilei. In timp ce brasoveanul, brasoveanca muncesc si n-au timp sa vanda de toate, un fel de spirit al omului bun se raspandeste.
Despre asta ne place sa vorbim, nu si despre parlamentari care isi indeasa in buzunare pensii platite de altii. Numai ca azi nu avem incotro.” – fotografii si text Cristian Leonte
