Atunci cand lovesc furtunile, pamantul si oceanul intra in criza. Nisipul este rascolit si aruncat in aer, vizibilitatea este redusa, gunoaiele, resturile sunt spalate de ape si aruncate pe mal iar pestele e cam singurul care se mentine pe pozitie. De indata ce furtuna si-a eliberat energia oceanul devine calm, soarele apare din nou la orizont iar animalele revin la viata lor de zi cu zi. Dupa un timp nu exista nici un semn sigur ca furtuna a fost vreodata prin zona. Este un ciclu natural al naturii tranzitorii a vietii.
Cand ne uitam la furtunile interioare este util sa vedem lucrurile in acelasi mod. Intr-un fel noi suntem pamantul care contine totul, iar furtunile si emotiile sunt nimic mai mult decat forme temporare care vor disparea in cele din urma. Sunt normale si vor ramane normale atata timp cat nu le dam sens nejustificat.
©Lucia Reich