Dragostea, complicat lucru

Dragostea este cel mai complicat lucru de pe pamant, iar artistii sunt (poate) cei mai excentrici oameni. Asa ca, atunci cand ei se indragostesc, pasiunea lor trebuie sa fie speciala, frumoasa si cumva melodramatica. Cu sentimente atat de puternice si minti creative probabil ca povestile lor sunt unele din cele mai uluitoare ori iesite din comun experiente.

Ati auzit cu certitudine despre Marina Abramovic – binecunoscuta artista din Serbia, stabilita in New York. Inca de la inceputul anilor ’70 a explorat limitele corpului si profunzimea exprimarii. In acea perioada Marina si iubitul ei de-atunci, Ulay (Uwe Laysiepen), s-au despartit.

„De ce te-ai despărţit de Marina, cea mai uimitoare femeie din lume?”
„M-am gîndit că meritam mai puţin.”
Manifestul Marinei: „un artist ar trebui să evite să se îndrăgostească de alt artist”.

Iubirea le-a fost unica (asa cum e fiecare iubire, veti spune) dar chiar si finalul relatiei lor a fost unul cu totul special, deosebit, demn de doi artisti. Au pornit la pas, unul spre celalalt, de la fiecare capat al Marelui Zid chinez. 2500 km de durere pentru o trecere aproape muta unul pe langa celalalt. O exorcizare a suferintei. Cand iubesti un om, calatoresti spre el. Cand te desparti, treci pe langa el. Iubirea si despartirea au nevoie de timp.

Aici planuisera (la inceputurile relatiei lor) sa se casatoreasca, dar de la acest gand au mai trecut opt ani (pana guvernul chinez le-a acordat viza) si ei s-au indepartat unul de celalalt si amandoi de ideea casatoriei. Au considerat ca locul este la fel de potrivit si pentru o despartire. S-au intalnit la mijloc, si-au oferit unul altuia o ultima imbratisare si au plecat fiecare pe drumul sau. Si nu s-au mai vazut de-atunci.

22 de ani mai tarziu, Marina se afla la New York sustinand un spectacol live la MOMA – constituantele relatiei public-artist; petrecea un minut in deplina liniste cu oameni absolut necunoscuti doar privindu-se in ochi si imprumutand unul altuia energie sau inspiratie. Unul dintre acestia insa i-a atras atentia Marinei intr-un mod absolut special dupa cum a demonstrat-o si reactia ei total diferita fata de cea avuta la intalnirea cu ceilalti. S-a dovedit ca persoana de la minutul 1:30 era Ulay. Si era prima data cand se revedeau dupa ce s-au despartit la jumatatea Marelui Zid Chinez. Momentul este emotionant si extrem de frumos deopotriva.

Dragostea este cel mai frumos lucru de pe pamant si chiar daca unele relatii nu dureaza iar sentimentele se sting amintirile raman. Iar noi le pastram in inimile si mintile noastre pentru totdeauna. Si chiar daca Marina si Ulay au stat acolo, ochi in ochi fara sa rosteasca o vorba sunt convinsa ca si-au vorbit din inima. Una din cele mai frumoase povesti!

There she was like a picture.
There she was, she was just the same.
There she was; he just had to know that she had forgot his name.
Ulay, Ulay, Oh.

Thinking back to the last time.
On the wall as they turned away.
Walking back; was it just a dream or did he her say?
Ulay, Ulay, Oh.

Trying his best to forget her.
Trying to his best to just keep his stride.
Kept his word, but he knows he heard:
Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh.

There she was like a picture.
There she was, she was just the same.
There she was; he just had to know that she had not forgot his name.
Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh.
Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh.

There he was like his picture.
There he was; he was just the same.
There he was. He could never know she could never get his name.
Ulay, Ulay, Oh.

Thinking back to the last time.
On the wall as he turned away.
Turning back, did he even know?
Did he ever hear her say:
Ulay, Ulay, Oh?

Trying her best to foget him.
Trying her best to keep her stride.
Ulay, Ulay, Oh. Ulay, Ulay, Oh.

There they were like the picture.
There they, they were just the same.
There they were, but he walked away and his eyes could only say
Ulay, Ulay, Oh.