Batrana doamna merse la tejghea si comanda un espresso. Indata ce chelnerita i-l aduse, femeia incepu sa caute in poseta ei dupa portofel. Dar mainile ii tremurau atat de tare incat abia putea sa-l ridice de pe fundul gentii. Pana sa-l aduca la nivelul tejghelei chelnerita ii si adusese cafeaua.
Doamna deschise incet-incet portofelul dar mainile inca ii tremurau, asa ca o ruga pe chelnerita sa-si ia contravaloarea bauturii. Chelnerita zambi si dadu aprobator din cap. Ridica fiecare moneda astfel incat femeia sa poata vedea valoarea fiecareia. Cand termina batrana doamna ii multumi. Apoi amandoua isi facura complice cu ochiul. A fost un semn aproape sincron, plin de intelegere si incredere. Ca si cand faceau acest dans al mainilor impreuna, de multi ani. (traducere si interpretare dupa J.Carroll)