Cuvinte…

Cuvintele sunt precum drogurile. Ele au puterea sa ne modifice starea. Le folosim sa ne simtim bine si nu conteaza deloc daca suntem cel ce le spune ori cel care le asculta. Puse in combinatia corecta pot avea un efect hipnotic.

Inteleg asta de mai mult timp si cu toate astea faptul ca stiu nu ma face mai putin sensibila la efectul lor imbatator. Le aud spuse ori le citesc si stiu cand nu sunt adevarate dar am momente cand suspend nevoia de sinceritate si le las sa ma invaluie in scurte momente de euforie. Insa mahmureala dupa betia cu prea multe incantatoare (dar lipsite de substanta) cuvinte este una din cele mai grave mahmureli. Nici macar o galeata de portocale ori lamai nu vor vindeca sentimentul scarbos de a sti ca te-ai lasat prostit. Din nou.

Iubesc cuvintele, dar nu pe cele goale. Sunt momente cand frumusetea lor ma loveste inainte de a pricepe ce m-a lovit. Si chiar daca le stiu puterea imbatatoare refuz sa renunt la speranta. Cand cuvintele sunt sustinute si de actiune o reactie uimitoare se produce in interiorul meu. Stiu atunci ca eu contez si ele nu-s doar vorbe goale.

Comentati?