Scopul in viata

Am gasit o povestioara despre oameni, dragoste, scop in viata si intelepciune la orice varsta. Ii este dedicata unei amice, Ana-Maria M., care a pierdut-o de curand pe Tana. Sper sa va placa:

Ca si veterinar am fost chemat sa examinez un wolfhound irlandez in varsta de 10 ani pe nume Belker. Proprietarii, Ron, Lisa si fiul lor in varsta de 6 ani, Shane erau foarte atasati de caine si asteptau de la mine un miracol.

L-am examinat pe Belker si am constat ca sufera de cancer. Am spus familiei ca nu puteam face nimic pentru el si am hotarat sa facem eutanasierea cainelui chiar la ei acasa a doua zi. Ron si Lisa mi-au spus ca ei ar vrea ca micul Shane sa participe la procedura sperand ca ar putea intelege ceva din toata experienta.

A doua zi am simtit binecunoscutul nod in gat cand am vazut toata familia stransa langa Belker. Shane parea calm, dezmierdand pentru ultima oara batranul caine, incat n-am putut sa nu ma gandesc ca probabil copilul nu a inteles totusi ce avea sa se intample. Cateva minute mai tarziu Belker a inchis linistit pentru totdeauna ochii. Copilul parea sa accepte fara dificultati ori confuzii trecerea in alta lume a lui Belker. Am mai stat impreuna inca o vreme dupa moartea catelului intrebandu-ne cu voce tare de ce oare viata animalelor este atat de scurta in comparatie cu a oamenilor. Shane, care ascultase in tacere a sarit imediat: „Stiu eu de ce”.

Surprinsi, cu totii ne-am intors spre el. Iar ceea ce i-a iesit pe gura unui copil de 6 ani pe mine m-a lasat masca. Nu am mai auzit vreodata o explicatie mai reconfortanta. El a spus: „Oamenii vin pe lume pentru a invata cum sa traiasca o viata buna – iubindu-i pe toti tot timpul si fiind buni, asa e?” Apoi a continuat: „Ei bine, cainii stiu sa faca deja asta de la nastere, asa ca n-au nevoie sa stea pe pamant atat de mult ca oamenii”.

Comentati?