Dragă Andrei Craciun, vreau să îți spun o mică povestioară despre un chilian. De fapt, e o știre pe care, ai să rîzi, am citit-o în ziarul Libertatea, pe ultima pagină, în noiembrie 2002. Am lucrat mulți ani în presa scrisă, poate prea mulți, și în tot acest timp am citit mii și mii de știri, dar nici una cu un asemenea potențial poetic. Dacă spun că este cea mai frumoasă știre din lume, aș putea cel mult să exagerez, dar nicidecum să mă înșel.
Chilianul este pictorul Roberto Matta Echaurren, și aș vrea să amîn (cîteva rînduri) știrea pentru a-ți povesti o altă întîmplare. Matta a fost în grupul suprarealist al lui André Breton, împreună cu Victor Brauner și alții, dar, după ce a avut o aventură cu soția pictorului Arshile Gorky (armean-american), Breton l-a exclus din grup. Întîmplarea a făcut ca Gorky, bolnav de cancer și părăsit de soție, să se spînzure în 1948, la 44 de ani. Breton nu l-a iertat pe Matta decît vreo cîțiva ani mai tîrziu, în 1959, cînd, în casa poetei Joyce Mansour, a avut loc un performance, intitulat „Exécution Du Testament Du Marquis De Sade”, al artistului Jean Benoît. Printre alte torturi puse în scenă, Benoît a luat un fier înroșit și și l-a aplicat pe piept. Matta, care era în public, s-a ridicat de pe scaun, s-a dus pe scenă, a luat fierul înroșit și a făcut același lucru: și-a ștanțat pieptul cu fierul înroșit. Breton a văzut scena și a fost impresionat.
Matta a murit în Italia, pe 23 noiembrie 2002 (tot într-o zi de 23 de noiembrie a murit și Urmuz), și, în această zi, ceva extraordinar s-a întîmplat în Chile, iată știrea din Libertatea:
„Un sicriu cu cadavru cu tot, căzut dintr-un vehicul implicat într-un accident, a zăcut ore întregi în mijlocul unei șosele, într-o localitate din Chile, fără ca nimeni să anunțe poliția. Trecătorii au crezut că este o operă suprarealistă în onoarea pictorului Roberto Matta Echaurren, care murise în ziua respectivă”.Poezia există încă dinainte de apariția poeților.
Cu drag, Iulian
Autor: Iulian Tanase