Fiecare, dar absolut FIECARE din noi, avem pe cineva in familie, ori un prieten care s-a intalnit cu marele C, boala asta cumplita care-ti ia pe rand linistea, sanatatea, demnitatea si in final zilele. Unii dintre cei bolnavi au reusit, reusesc, cu noroc, otravindu-se cu citostatice sa se vindece in final. Altii nu. Dar pentru cei care au o sansa, pentru cei care au noroc, pentru speranta, si a celor care inving dar si a celor care pierd lupta cu el, STATUL trebuie sa puna la dispozitie anual in jur de 1.000.000 de euro pentru ca medicamentele astea sa fie la dispozitia bolnavilor. Nici macar nu-i un milion, sunt vreo 800.000 de euro.
Ce inseamna 1.000.000 de euro pentru, sa spunem, 1.000 de copii bolnavi de cancer, sau pentru 1.000 de oameni tineri, inca in putere daca reusesc lupta cu el, sau pentru 1.000 de maturi care au cotizat o viata la sistemul asigurarilor de sanatate si carora statul nu a fost nevoit sa le dea vreodata ceva gratuit??? Dar ei sunt mult mai multi de 1.000. Sunt mult mai multi chiar si de 3.000 …
Pentru ei toti STATUL, GUVERNUL adica, trebuie sa dea acesti bani. Trebuie sa FURE mai putin cu 1 milion pe an. Ei sunt 600 in parlament. Cu prefecti, primari, baroni si alti acoliti sunt (sa zicem) vreo 3.000 de indivizi. 1.000.000 impartit la 3.000 inseamna vreo 300 de euro pe an de la fiecare. SA FURE MAI PUTIN, ca sa traiasca – inca un an macar – 3.000 de oameni.
300 de euro pe an impartit la 12 luni egal 25 de euro pe luna!!!
FURATI MAI PUTIN CU 25 DE EURO PE LUNA SI VETI AVEA BANII DE PUS IN CONTUL MINISTERULUI SANATATII PENTRU CITOSTATICE.
Pentru ca sotul Simonei Tache, prietena mea bolnava de cancer la san, copilul vecinului, bunica, fratele tau, matusa lui, iubitul ei sa mai traiasca macar 1 an!!!