Era o zi de vara si incercam sa ma adapostesc de ploaie; atunci i-am intalnit din intamplare. Erau intinsi in mijlocul florilor. El o tinea in brate, ea se oglindea in ochii lui. In jurul lor erau doar flori proaspete de musetel, maci, iar din loc in loc se itea cate o margareta. Mi-am zis ca mai am un pic de timp, asa ca am luat loc pe una din ele, si i-am privit.
Pareau ca nici n-au bagat de seama norii care veneau, si nu pareau sa fie cat de cat impresionati de prezenta mea. El era mult mai interesat de ochii ei ce erau strecurati printre suvite de par negru. Cred ca erau acolo de mult timp, pentru ca in parul ei parea sa se fi adunat intreaga poiana: puful ratacit al unei papadii, petale de flori, fire de iarba si degetele lui.
Nu-si spuneau nimic si parea ce nici nu aveau nimic de spus, ori poate daca aveau, totul fusese deja spus. Doar se priveau nemiscati si insistent, parca incercand sa intre unul in sufletul celuilalt. Respirau adanc si isi miscau pieptul cu pofta, ca si cum aerul aflat intre ei era suportul unui dialog nevazut, plin de viata. Dinspre el pareau sa se auda ceva sunete, parca erau cuvinte soptite, pline de dorinta. Mana lui se juca timid, copilareste, cu bluza ei, gata sa o desfaca usor ca pe un cadou asteptat de multa vreme. Insa ezita, nu indraznea, astepta un mic semn, o miscare, un suspin care sa il indemne sa faca mai mult.
Soarele, rusinos din fire, s-a ascuns cu repeziciune dupa norii care se apropiau tot mai mult. Am vrut sa plec, dar curiozitatea m-a convins sa mai stau o clipa: padurea era doar la doar cateva batai de aripi, aveam timp destul. M-am ascuns totusi sub o frunza, sperand ca este destul de mare ca sa ma protejeze. Curiozitatea mi-a fost rasplatita imediat, cu un suspin fin venit de dincolo de bluza, ce a sjuns exact pe buzele lui! I-a colorat obrajii si i-a umplut ochii de speranta.
Inimile au inceput sa bata in acelasi timp, tot mai repede, mainile s-au strans puternic, pieptul lui s-a lipit de al ei, iar bratele ei l-au primit cu bucurie. Aerul dintre ei a luat pur si simplu foc, iar buzele lor in loc de soapte cu dorinte rosteau incantatii pline de emotie. Si cu fiecare dintre ele sangele era tot mai fierbinte, ochii mai insistenti, iar hainele … ei hainele dintre ei dispareau una cate una.
Inimile bateau tot mai repede, de parca incercau sa iasa din corp, iar buzele lui se infruptau salbatic din trupul ei, sorbind placerea incordata pe care o elibera. De-as fi avut o inima, cu siguranta as fi simtit-o cum imi iese din piept de fiecare data cand pielea ei ii mangaia mana lui; tresarea usor de fiecare data cand avea de ales intre placerea unei atingeri si emotia unei asteptari. Aerul lui era aerul ei, respiratiile lor se completau, se abandonau apoi, cautand momentul suprem al atingerii. L-au gasit exact in clipa in care ploaia cauta cu infrigurare sa gaseasca frunza mea. Mi-am luat zborul, lasand in urma mea doua corpuri fierbinti, in care sangele se zbatea pentru a pastra amintirea unei secunde.