Suntem tot mai singuri

Tot mai singuri si mai saraci – Astazi a plecat dintre noi Maestrul Johnny Raducanu. Jazz-ul este tot mai sarac … Dupa Horia Bernea, dupa Celibidache, dupa minunata Anca Parghel … sus s-a strans un band minunat …

„Prin facultate, după un concert, i-am dăruit un măr. I-am spus că nu am altceva la mine şi îmi imaginam că nu va muri niciodată. RIP, Johnny.” – Cătălin C. Vasii

„Ne intalneam frecvent la alimentara de la parterul blocului … Ma luminam toata cand aparea … Ziceam buna ziua Maestre, el zambea si-mi zicea buna mai Mandro (aluzie la numele meu de familie), pe urma aveam un ritual al nostru … el ma mangaia usor pe obraz si eu adunam cu grija farmiturile ratacite prin barba lui …” – Elena Troia

Mi-aduc aminte, cîntam tot timpul, într-o dimineaţă am cîntat pînă la patru, iar cînd m-am oprit, m-a sunat un prieten poet de la etajul doi: Johnică, de ce te-ai oprit, mai cîntă, bre, că nu pot să dorm altfel!». Şi eu stau la şapte, domnule, îţi dai seama?! Dormeau cu uşa deschisă, doar să m-audă cîntînd! Şi acum, îmi bat unii în ţeavă… Un căcat, domnule, ascultă-mă pe mine, un maaare căcat!”

Si aici un articol minunat din Dilema Veche din 2005:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/johnny

Iar aici unul din Esquire:
http://www.esquire.ro/exclusiv/ce-am-invatat/johnny-raducanu.htm

Un comentariu pe “Suntem tot mai singuri

  1. – sa privim cu seninatate plecarea oricui..
    – si stelele, galaxiile pier, asta e mersul lucrurilor
    – iar el avea atita viata in el, atita bucurie, incit merita sa invatam asta de la el: stia sa rida, sa iubeasca si sa observe Lumea; sa daruiasca bucurie la rindul lui..
    – trist e doar ca a primit atit de putin in schimb…
    – ma termina detaliile: garsoniera aia de la etajul 7 al unui bloc din Banu Manta, unde a stat 30 de ani, pianul burdusit cu fulare ca sa nu-i mai bata vecinii in teava, amintirile despre Braila iubita, traiul lui de singuratic, doar el si muzica..

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

Comentati?