Cziczi a plecat
Cu fiecare fiinţă, se naşte o nouă lume
Cu fiecare plecare, o lume se stinge
Cziczi a plecat în poienile raiului
La care mult a visat din cuşca ei –
Dar luminişul raiului nu este pe pămînt.
Cu fiecare plecare, lumea e tot mai pustie,
Iar eu tot mai singur.
Unde-s ochii ei luminoşi,
Unde salturile zglobii de încîntare?
Şi unde sufletul meu spart, spart încă o dată
Şi încă o dată…
Daca vreti sa stiti cine este Cziczi gasiti povestea aici, pe blogul lui Liviu Antonesei …
o piatra
- Edit
iarta-ma, e o greseala aici:
Liviu Antonesei este un scriitor hiper-sensibil,
iar Doru Antonesi este cu Divertis..
o piatra
- Edit
uite, pentru lenesi sau grabiti,
am tinut sa pun aici textul introductiv care mi-a placut la fel de mult…
„Cziczi a fost o domnişoara poloneză, cu urechile clăpăuge, care a ajuns în România pe calea aerului. Mai exact, cu o companie aviatică din Cehia, toate celelalte companii discriminînd, nu ştiu din ce motiv, iepurii în favoarea cîinilor şi pisicilor. A trăit în două ţări şi a băut apă dintr-o farfurioară, adusă generos de chelner, într-o cafenea din aeroportul din Praga. Cziczi era un izvor de voie bună şi o sursă inegalabilă de optimism şi energie pentru toţi cei din jurul său. Şi era iubită de toţi. Motanul Marco a vegheat-o aproape nemişcat în ultimele trei zile ale trecerii ei pe acest pămînt. De ieri, Cziczi s-a mutat într-un loc de la marginea pădurii Breazu, de lîngă Iaşi, iar sufletul îi zburdă prin poienile raiului său iepuresc…”
Multumesc, Lucia,
pentru sufletul tau bun,
de copil neschimbat…
Lucia Reich
- Edit
Multumesc pentru corectare, Pietricico. In ignoranta mea (mii de scuze domnului Liviu Antonesei), l-am confundat. Dar povestea Domnisoarei … special nu am pus-o la mine … sa se duca oamenii sa viziteze si casa autorului 🙂 Am pus link pe numele autorului special pentru redirectionare. Cam asa zic legile (nu stiu daca si scrise) scrisului pe net 😉 iar lenesii 🙂 ori grabitii s-au obisnuit sa lase postarile ce-i intereseaza dar au redirectionari pe alte site-uri pentru atunci cand au un pic de timp numai al lor …