Restaurantul Jaristea de pe Strada George Georgescu, popas al amintirilor vechiului Bucuresti, cu o atmosfera boieresc-romaneasca, este o sala cu coloane si bolti, cu mancaruri vechi, tacamuri si suveniruri argintate, expuse cu darnicie pe masute, policioare si in firide, cu tapiserii medievale, tablouri minunat inramate, brocate in fir de aur, unde decorul te copleseste si unde te incanta o vioara, o soprana cu stil si tinuta, dansatori profesionisti sau sesiuni de jazz are de curand un fratior: Bistro Jaristea. Bistroul a fost recent vizitat si „evaluat” de proprietara „aventurilor zilnice in Tara Dezordinii„. Pentru ca este sursa demna de toata increderea va prezint parerea jupanitei noastre:
„Am purces, asadar, la brateta cu al meu jupan, sa cercetam respectivul stabiliment si sa ne domolim apetitul de slujbasi pre-fuga-si-de-nevoie-mancatori-de-prostii-fast-food. Bistro-ul l-am gasit fara mare osteneala, caci e adapostit in frumoasa casa boiereasca, alba si prietenoasa, cum o tii dinspre Piata Romana spre Podul Mogosoaiei, pe dreapta.
Acum, despre dejun. De cum am parcurs meniul, ne-am trezit proiectati in copilarie, cu minunatiile aproape disparute din bucatariile bunicilor. Mancarica de gutui cu curcan, placinta cu creier, mancare de castraveti, papricas si ghiveci calugaresc. Sa mai continui ori v-ati lamurit? 🙂
Iata ce am ales noi. Jupanul s-a dedat la ciorba de perisoare si muschiulet de berbecut la gratar – perfect facut – servit cu un delicios sos de ardei si piure de fasole verde. Cazuta in butoiul cu melancolie infantila, eu am mancat supa de gaina cu galusti si limba de vitel cu masline coapte. Supa nu prea grasa, galustile usoare ca niste bucati de nor. Limba de vitel s-a topit in gura, cu tot cu sosul sau bine temperat, cat trebuia de dulceag, ca sa combata maslinele cele sarate. De stropit, am stropit totul cu niste Feteasca Neagra de Dealu Mare de la Davino. Bun-bun. Va intrebati cum sta treaba cu desertul? Pot doar sa va povestesc despre prajitura cu mere – doua straturi de aluat superfraged, cu merele aproape caramelizate si cat trebuie de acrisoare la mijloc.
Cucoana ce ma tin, nu sta bine sa aduc vorba si despre cele ale pungii, insa nu m-am putut abtine sa arunc o privire pe lista si pot sa va spun ca e motiv de bucurie. Preturile sunt mai mult decat decente, mai ales pentru asa bucate. Puteti constata si voi, chiar aici. In plus, am mai avut doua surprize placute: ideea cu Gurmand Express, cu ale sale meniuri zilnice, tocmai potrivite pentru lume grabita si cele cateva variante de meniu gratuit pentru copiii sub 6 ani.”
Intregul articol, aici: Poftiti la Bistro Jaristea, boieri dumneavoastra!
(sursa foto: zana eficientei)